După 21 de ani, 207 meciuri și 125 de goluri, Lionel Messi a pus punct poveștii sale cu naționala Argentinei. Au rămas trofeele, recordurile și imaginile unei generații care a ajuns pe acoperișul lumii. Dar, dincolo de toate acestea, au rămas oamenii. Rodrigo De Paul, Ángel Di María, Leandro Paredes, Cristian Romero, Giovani Lo Celso și Enzo Fernández și-au luat rămas-bun de la căpitan. Iar mesajele lor spun poate mai multe despre Messi decât orice statistică: pentru vestiar, numărul 10 n-a fost doar cel mai bun fotbalist. A fost prieten, lider și reper.
Ani întregi s-a discutat despre Lionel Messi și despre felul său de a conduce Argentina. Au existat critici, comparații, îndoieli și chiar momente în care relația sa cu naționala părea imposibil de reparat. Mesajele foștilor săi coechipieri oferă acum imaginea din interior. Cea pe care tribunele și camerele de televiziune n-au putut întotdeauna să o vadă.
De Paul nu-și ia rămas-bun doar de la căpitan. Își ia rămas-bun de la prieten
Poate cel mai dureros mesaj vine de la Rodrigo De Paul. Și există un motiv. Relația celor doi a depășit de mult simpla colegialitate. De Paul este unul dintre prietenii apropiați ai lui Messi, i-a fost permanent alături în ultimii ani ai aventurii cu Argentina, iar legătura lor a continuat și la Inter Miami. Au trăit împreună cantonamente, presiune, critici, Copa América, Finalissima și, mai presus de toate, noaptea de la Lusail în care Argentina a redevenit campioană mondială. De Paul nu a ales însă să vorbească despre trofee. A ales omul.
„Dragostea ta necondiționată pentru țara noastră, luptele tale interioare pentru a nu abandona niciodată, puterea ta de a îndura mereu nedreptățile, leadershipul și calitatea umană cu fiecare jucător care intra în cantonament pentru a-l face să se simtă bine, atenția acordată fiecărui om care lucrează pentru naționala noastră…”
Este un mesaj care atinge două dintre cele mai sensibile episoade ale carierei lui Messi la națională: criticile dure suportate ani întregi și retragerea temporară anunțată după finala Copa América din 2016, pierdută în fața statului Chile. Finalul lui De Paul este simplu: „Doar mulțumesc. Cel mai mare din întreaga istorie. Mulțumim că ne-ai făcut atât, atât de fericiți. Nici nu-ți imaginezi câte zâmbete ai adus! Ești etern.”
Numai că De Paul nu s-a putut opri aici.
„Leo, te rog, nu te retrage. Nu ne face să plângem”
Câteva ore mai târziu, prietenul a luat locul fotbalistului. De Paul a publicat un al doilea mesaj prin intemediul paginii fanilor săi. De această dată nu mai era un omagiu, ci aproape o rugăminte:
„Leo, te rog, nu te retrage. Te rog, răzgândește-te. Crede-mă, nu putem suporta această decizie. Ești o legendă și nu ne putem imagina să nu te mai vedem la națională.” Apoi vin cuvintele care descriu poate cel mai bine sentimentul unei țări întregi: „Te rog, nu ne face să plângem. Argentina fără tine nu va mai fi niciodată la fel.”
De Paul vorbește despre momentele trăite împreună și despre amintirile pe care le va purta pentru totdeauna și mai încearcă o dată: „Încă nu suntem pregătiți să ne luăm rămas-bun de la tine. Te rog, mai rămâi puțin, Leo. […] Mai gândește-te o dată. Te iubim enorm.”
Nu mai este mesajul unui internațional argentinian. Este mesajul unui prieten care știa că această zi va veni, dar descoperă că nu era pregătit pentru ea.
Enzo Fernández și povestea copilului care făcea calcule ca să poată juca alături de Messi
Dacă De Paul vorbește din postura prietenului, Enzo Fernández spune povestea unei alte generații. A copilului care îl privea pe Messi la televizor și calcula anii pentru a vedea dacă va apuca vreodată să joace alături de idolul său.
„Când ai spus atunci că pleci, am fost foarte trist. Eram un puști și făceam calcule cu vârsta ta și a mea ca să văd dacă într-o zi voi ajunge să joc cu tine.”
Enzo încerca să estimeze câți ani îi mai rămâneau lui Messi, cât îi mai trebuia lui pentru a ajunge în prima ligă și dacă destinele lor s-ar putea intersecta măcar o dată în tricoul Argentinei. „Din fericire, te-ai întors.” Iar realitatea avea să depășească visul. „Nu doar că am ajuns să joc cu tine. Am împărțit cantonamente, vestiarul, discuții, îmbrățișări, momente dificile, momente incredibile și am ajuns campioni mondiali împreună.”
Dar și Enzo vorbește mai ales despre omul Messi. Despre idolul care, în loc să păstreze distanța, l-a făcut pe puștiul nou-venit să se simtă imediat unul dintre ei.
„Ai avut întotdeauna un cuvânt, un sfat, o îmbrățișare sau pur și simplu felul de a mă liniști atunci când aveam nevoie. Asta nu voi uita niciodată.”
Iar apoi apare aceeași imagine care îl doare și pe De Paul: „Astăzi îmi este greu să-mi imaginez următorul cantonament fără tine. Să ies pe teren și să nu te văd în față, cu numărul 10.”
Finalul este superb prin simplitate: „Ce noroc am avut, Leo. Ce noroc a avut puștiul acela care făcea calcule fără să știe dacă va ajunge la timp. […] O să ne lipsești enorm, căpitane.”
Di María, Lo Celso și Cuti: „Mulțumiri eterne, căpitane”
Ángel Di María, omul care a împărțit cu Messi o parte uriașă din această călătorie încă de la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, a avut nevoie de foarte puține cuvinte: „Mulțumiri eterne, căpitane.”
La Beijing, Messi îi oferise chiar lui Di María pasa decisivă pentru golul victoriei cu Nigeria, 1-0, în finala olimpică.
Cristian „Cuti” Romero a ales recunoștința: „Te iubesc, te admir și îți voi fi întotdeauna recunoscător pentru tot ceea ce ai lăsat în mine și pentru țara noastră. Mulțumesc pentru tot, căpitane.”
Iar Giovani Lo Celso a vorbit despre ceva imposibil de măsurat: „Moștenirea ta va fi eternă. Mulțumim că ne-ai învățat atât de multe și că ne-ai ghidat pe acest drum, atât pe teren, cât și în afara lui.”
Pentru Lo Celso, cei care au avut privilegiul să joace lângă Messi sunt pur și simplu „binecuvântați”.
„M-am golit. Nu mai am nimic de dat”
Iar în centrul tuturor acestor mesaje rămân cuvintele lui Messi. După 21 de ani cu Albiceleste, căpitanul a explicat de ce a venit momentul despărțirii: „A fost o decizie care a durut și doare în suflet, dar înțeleg că acesta este momentul.”
Messi spune că a dat totul pentru tricoul Argentinei, inclusiv în anii în care trofeele refuzau să apară.
„Iubesc, am iubit și voi iubi întotdeauna să fiu la națională. M-am golit, nu mai am nimic de dat și, în plus, vin din urmă niște puști extraordinari care merită să fie aici.”
De acum înainte, spune Messi, va deveni unul dintre cei care privesc Argentina din exterior: „Acum voi fi unul dintre voi, încurajând și susținând mereu din afară. La bine și, mai ales, la greu.”
Și își încheie scrisoarea exact așa cum poate că trebuia să se termine o asemenea poveste: „Plec cu liniștea și mândria că, împreună cu colegii mei, v-am dăruit momente la care am visat. A fost o nebunie să le trăiesc alături de voi. Vă iubesc! Mulțumesc, Doamne, că m-ai făcut argentinian. Vamos Argentina!”
Argentina va continua. Dar următorul cantonament va fi altfel
Vor veni alți jucători. Se vor juca alte finale. Iar tricoul cu numărul 10 va trebui, într-o zi, să fie purtat din nou. Dar mesajele celor care l-au cunoscut pe Messi din interior arată de ce înlocuirea sa nu poate fi doar o problemă fotbalistică. De Paul pierde prietenul cu care a împărțit cea mai frumoasă perioadă a carierei.
Enzo pierde idolul pe care se temea, copil fiind, că nu-l va prinde niciodată din urmă. Di María își salută companionul unei povești începute cu aurul olimpic. Iar o generație întreagă trebuie să învețe pentru prima dată cum arată un cantonament al Argentinei fără Messi.
Poate că tocmai de aceea, dintre toate omagiile, rugămintea lui Rodrigo De Paul rămâne cea mai greu de ignorat: „Nu suntem pregătiți să ne luăm rămas-bun de la tine.”
Și apoi, aproape ca și cum prietenia ar mai putea cumpăra câteva minute unei povești de 21 de ani: „Te rog, mai rămâi puțin, Leo.”
Pingback: Lionel Messi, omagiat în Argentina: meciurile din campionat vor fi oprite în minutul 10 după retragerea internațională a câștigătorului de opt ori al Balonului de Aur – Sportpulse.ro