Cristiano Ronaldo a plecat, scandalul a rămas, dar Portugalia a răspuns exact acolo unde conta cel mai mult, pe teren. Naționala lui Jorge Jesus s-a impus cu 4-2 în Danemarca, la capătul unui meci spectaculos, și a oferit poate primul argument cu adevărat puternic într-o dezbatere pe care fotbalul portughez a încercat ani întregi să o amâne: există viață și după Cristiano Ronaldo.
Nu este momentul pentru sentințe și nici pentru ștergerea cu buretele a unei cariere internaționale monumentale. Ronaldo rămâne golgheterul all-time al fotbalului internațional masculin, cu 146 de goluri pentru Portugalia. Dar la Copenhaga nu a fost nevoie de el pentru ca Portugalia să câștige. Și poate chiar mai important, nu a fost nevoie de el pentru ca Portugalia să aibă personalitate ofensivă.
Într-o săptămână dominată aproape exclusiv de plecarea căpitanului din cantonament și de presupusa ruptură cu Jorge Jesus, selecționerul avea nevoie ca echipa sa să vorbească în locul lui. A făcut-o cu patru goluri.
Portugalia nu s-a prăbușit. Dimpotrivă
Aceasta era, inevitabil, marea întrebare. Cum va reacționa o echipă care timp de două decenii s-a obișnuit să-l aibă pe Cristiano Ronaldo drept reper ofensiv, lider și centrul aproape permanent al atenției?
Răspunsul de la Copenhaga a fost convingător. Portugalia a arătat că dispune de suficiente soluții pentru a împărți responsabilitatea ofensivă. Bruno Fernandes, Rafael Leão, Pedro Neto, Vitinha, Gonçalo Ramos, Nuno Mendes sau João Cancelo reprezintă argumentele unei generații care nu mai poate fi privită doar prin relația ei cu Ronaldo. Iar Gonçalo Ramos este poate exemplul cel mai relevant. Atacantul fusese deja decisiv în victoria cu 2-1 din Norvegia, meci în care Ronaldo nu a fost titular, marcând golul victoriei. La Copenhaga, Portugalia a mers mai departe pe același drum.
Jorge Jesus primește răspunsul de care avea nevoie
Victoria are inevitabil și o semnificație pentru Jorge Jesus. În ultimele zile, selecționerul a fost obligat să răspundă mai mult la întrebări despre Ronaldo decât despre fotbal. A negat existența unui conflict personal și a insistat asupra dreptului său de a lua deciziile în funcție de ceea ce consideră necesar pentru echipă. La Copenhaga, jucătorii săi i-au oferit cel mai puternic argument posibil: rezultatul.
Asta nu înseamnă că un 4-2 împotriva Danemarcei încheie discuția despre Cristiano Ronaldo și nici că Portugalia devine automat mai bună fără el. Înseamnă însă ceva foarte important: Portugalia poate exista fără el. Poate marca. Poate câștiga. Poate avea personalitate. Poate găsi alte trasee spre poartă și alți jucători capabili să-și asume responsabilitatea.
Respect pentru trecut, dar fotbalul merge înainte
Aici trebuie păstrată măsura. Cristiano Ronaldo nu poate fi redus la scandalul unei săptămâni. A construit o parte enormă din istoria modernă a Portugaliei și a ridicat standardele unei naționale care, alături de el, a ajuns să creadă că poate câștiga trofee. Dar nici Portugalia nu poate rămâne captivă trecutului.
La 41 de ani, Ronaldo se apropie inevitabil de finalul carierei internaționale, indiferent cum se va încheia episodul actual. Iar obligația unui selecționer nu este să prelungească artificial o epocă, ci să pregătească următoarea.
Danemarca – Portugalia 2-4 poate rămâne doar o victorie spectaculoasă într-o seară de Nations League. Dar poate deveni și ceva mai mult, poate devenii seara în care Portugalia a privit pentru prima dată serios spre viața de după Cristiano Ronaldo și a descoperit că nu trebuie să-i fie teamă de ea.
Cristiano a scris istoria acestei naționale. La Copenhaga, Portugalia a arătat că este pregătită să înceapă să scrie și fără el.
