Independiente a început Torneo Apertura cu un 1-1 intens, în fața campioanei en titre Estudiantes de La Plata, într-o seară cu tribune pline la Avellaneda și cu un scenariu care s-a rupt într-un singur minut. Echipa lui Gustavo Quinteros a deschis scorul prin Luciano Cabral, însă imediat după pauză a trăit o secvență de coșmar, egalarea a venit prin Fabricio Pérez, iar Santiago Montiel a fost eliminat direct.
Meciul a pornit cu ambele echipe așezate în același sistem, dar cu o diferență clară de atitudine în primele minute. Independiente a ieșit agresiv, a urcat liniile și a încercat să împingă jocul spre careul advers. Prima ocazie a venit după un corner executat scurt, mingea a ajuns la Godoy, care a prins șutul, însă Muslera a fost bine poziționat și a reținut fără emoții.
Estudiantes, cu Santiago Ascacíbar titular și banderola pe braț, a intrat mai greu în ritm. Gazdele au recuperat repede, iar linia defensivă a lui Independiente a stat curajos, aproape de centrul terenului, pentru a sufoca ieșirea campioanei și pentru a forța eroarea la prima pasă. În acel interval, Estudiantes a părut împins înapoi, fără să își găsească reperele, iar construcția a rămas fragmentată.
După primul sfert de oră, echipa lui Eduardo Domínguez a început să echilibreze, iar primul semnal a venit la o fază fixă, cu două lovituri de cap consecutive în careu, fără finalizare decisivă. Problema oaspeților a fost legătura dintre mijloc și atac. Nici Medina, nici Farías nu au reușit să dea continuitate, iar Carrillo a rămas de multe ori izolat, a intrat rar în joc și a fost obligat să trăiască din mingi lungi și dueluri.
Nici de partea cealaltă nu a strălucit vârful, însă Avalos a avut un rol util. A ținut aproape fundașii, a atras marcajul, a creat spații pentru oamenii care veneau din spate. Dintr-o astfel de fază a apărut una dintre cele mai bune situații ale reprizei. Abaldo a pornit din dreapta, a găsit culoar pe lângă González Pírez și a trimis un șut jos, tăios, la care portarul lui Estudiantes a răspuns din nou foarte bine.
Cu Lomónaco și Zabala ca repere în defensivă, Independiente a crescut treptat din spate, însă i-a lipsit uneori pasul de claritate în treimea finală. Estudiantes a mai avut o singură apropiere cu adevărat notabilă înainte de pauză, un șut al lui Carrillo, care l-a găsit pregătit pe Rey.
Se simțea însă în ambele tabere că abia se ieșise dintr-o pregătire solicitantă, iar căldura din primele ore ale nopții a pus un filtru peste intensitate, nu peste orgoliu. Într-un moment în care jocul părea că intră într-o zonă de control, Independiente a lovit. După un aut și o minge prelungită de Avalos, Luciano Cabral a apărut la finalizare și a deschis scorul cu un șut de dreapta, exact cât trebuia pentru a aprinde stadionul.
Apoi a venit minutul care a schimbat tot. La reluare, în doar câteva secunde, Independiente a pierdut avantajul și liniștea. Fabricio Pérez a egalat după o pasă excelentă a lui Medina, iar imediat Santiago Montiel a primit cartonaș roșu direct, după o reacție necontrolată în duelul cu González Pírez. Dintr-odată, meciul s-a mutat pe terenul nervilor, al gestionării emoțiilor și al supraviețuirii în inferioritate.
Cu om în plus și cu gazdele încă amețite de acea secvență, Estudiantes a încercat să apese și să transforme momentul în victorie. A avut mai multă posesie, a căutat să ducă jocul în jumătatea adversă și să exploateze spațiile apărute, însă nu a reușit să fie suficient de lucidă în ultimul gest. Independiente, în schimb, a strâns rândurile, a acceptat lupta și a rezistat până la final.
La capătul unei seri cu ritm, tensiune și un episod care a decis tonalitatea reprizei a doua, Independiente și Estudiantes au plecat fiecare cu câte un punct. Pentru Rojo, a rămas gustul amar al minutului fatal, dar și semnul că echipa poate controla campioana când își respectă planul. Pentru Estudiantes, a fost o confirmare de soliditate, chiar și fără strălucire, într-un debut în care nimeni nu dă nimic gratis.
https://www.youtube.com/watch?v=jpLnaRXZKp0
