România a pierdut cu 2-1 în Suedia, la primul meci oficial din cel de-al doilea mandat al lui Gheorghe Hagi, însă tabela spune doar o parte din povestea unei seri intense pe Strawberry Arena. Suedezii au fost mai buni, mai ales prin calitatea individuală și eficiența oamenilor din atac, iar victoria lor este meritată. Dar diferența dintre cele două echipe n-a fost prăpastia pe care numele lui Alexander Isak și Viktor Gyökeres ar fi putut-o sugera înaintea partidei. România a avut curaj, a lovit bara, a marcat prin Dennis Man și, poate cel mai important pentru ceea ce urmează, a încercat să joace.
De la Stockholm: Robert Marcu și Emil Sebastian Popescu
Prima fotografie a serii n-a fost deloc cea pe care și-o dorea Hagi. Suedia a intrat peste România cu intensitatea unei echipe care știe foarte bine ce poate face acasă. Isak a apărut imediat în fața lui Ionuț Radu, mingea a circulat repede, iar tricolorii au avut nevoie de aproape zece minute pentru a se adapta ritmului. A fost perioada în care s-a văzut cel mai clar superioritatea gazdelor. Nu una copleșitoare, nu un asediu fără ieșire, ci avantajul unei formații mai mature în anumite momente și, mai ales, cu doi atacanți capabili să transforme o ezitare într-o ocazie și o ocazie într-un gol. România a rezistat însă și, încet, a început să arate ce pregătise Hagi.
Hagi n-a venit să parcheze România în propriul careu
Aici merită să-i acordăm credit selecționerului chiar și într-o seară terminată cu înfrângere. Hagi putea să-și așeze echipa foarte jos, să închidă spațiile și să spere într-un 0-0 cât mai lung. A ales altceva. A cerut liniilor să urce și României să preseze construcția suedeză. Cu Rațiu și Bancu împinși înainte, Ianis Hagi între linii și Dennis Man alături de Louis Munteanu în ofensivă, au existat momente în care România a avut cinci oameni în jumătatea adversă. Riscul era evident. O echipă cu Isak și Gyökeres abia așteaptă spațiul pe care îl lași în spate. Dar a existat și recompensa. Louis Munteanu a lovit bara, după o execuție superbă, într-un moment în care România demonstrase deja că nu venise la Stockholm doar să reziste.
Apoi a venit lecția suedeză. O pasă pentru Isak, o fracțiune de secundă în care apărarea noastră nu a reacționat suficient de repede și atacantul suedez a făcut ceea ce fac fotbaliștii de asemenea valoare: 1-0.
Dennis Man, golul care a schimbat pentru câteva minute Strawberry Arena
România putea să cadă. N-a făcut-o. Și poate aici găsim primul lucru important pe care Hagi îl poate lua cu el după această înfrângere. Ianis Hagi a recuperat, a avansat, mingea a ajuns prin Rațiu la Dennis Man, iar de acolo a urmat fotbal adevărat, o mișcare scurtă, Lindelöf scos din ecuație și finalizare cu stângul. 1-1. Dintr-odată, România nu mai era echipa care încerca să supraviețuiască pe Strawberry Arena. Era echipa care îndrăznea.
Au urmat minute bune. Răzvan Marin a încercat și el poarta, tricolorii au împins jocul înainte, iar Suedia a fost obligată să respecte mai mult adversarul din fața ei. A fost poate cea mai bună secvență a României. Și tocmai de aceea golul venit înaintea pauzei a durut atât de tare.
Când ai Isak și Gyökeres, greșelile adversarului devin goluri
O minge venită din stânga, Ionuț Radu a intervenit la prima execuție, dar acțiunea a continuat. Gyökeres a fost acolo și a făcut 2-1 în minutul 43. Atât. Două momente în care România n-a gestionat perfect situația. Două momente în care Suedia și-a pus atacanții de clasă la lucru. Două goluri. Aici s-a făcut diferența. Nu printr-o dominație devastatoare și nici printr-o Românie incapabilă să treacă centrul terenului. Suedia a fost mai bună, dar mai ales a fost mai precisă atunci când meciul i-a oferit oportunitatea. Și trebuie să recunoaștem asta fără să transformăm adversarul într-un balaur și fără să căutăm scuze pentru România.
VAR ține România în viață, dar picioarele devin tot mai grele
Hagi a intervenit la pauză și l-a trimis pe Vladimir Screciu în locul lui Tudor Băluță. România a încercat să păstreze ideea de joc, însă energia primei reprize a început treptat să dispară. Rațiu și Bancu au continuat să caute centrările, dar Louis Munteanu nu mai avea aceeași prospețime, iar Man găsea tot mai greu spațiile care îi oferiseră libertate înainte de pauză.
Suedia a simțit momentul. Stroud a trimis mai întâi peste transversală, apoi a găsit plasa cu o execuție care părea să închidă definitiv meciul. VAR-ul a intervenit însă pentru un henț al lui Isak în construcția fazei, iar golul de 3-1 a fost anulat.
România rămânea în viață. Hagi a încercat tot ce mai avea. Florin Tănase și Valentin Mihăilă au intrat pentru Louis Munteanu și Ianis Hagi, apoi Nicolae Stanciu a fost trimis și el în teren. Numai că rezervorul se golise. Suedia a gestionat matur ultimele minute și a protejat avantajul. Fără spectacol inutil, fără panică. Exact cum procedează o echipă care știe să transforme superioritatea din anumite zone ale terenului în trei puncte.
Hagi pierde primul meci. Dar acesta trebuie să fie începutul, nu verdictul
La 32 de ani după Pasadena, Gheorghe Hagi pierde din nou un meci împotriva Suediei. Atunci purta banderola României pe teren. În această seară, banderola a fost la Ianis, iar el a trăit fiecare minge de lângă gazon. Povestea este frumoasă, dar fotbalul nu trăiește din simboluri. Suedia a câștigat meritat cu 2-1.
A avut mai multă calitate în momentele decisive, doi atacanți extraordinari și suficientă maturitate pentru a nu pierde controlul partidei. România? A pierdut, dar n-a fost mică. Iar asta contează pentru Hagi. Pentru că un selecționer nu poate fi judecat definitiv după primele 90 de minute ale unui nou mandat. Mai ales când, în loc să înceapă prin a-i spune echipei cât de puternic este adversarul, Hagi a încercat să-i convingă pe jucători că pot sta în picioare în fața lui.
Au existat greșeli. Au existat momente în care pressingul a fost rupt prea ușor. Au existat spații prea mari și minute în care Suedia ne-a obligat să alergăm după minge. Toate trebuie corectate. Dar au existat și bara lui Louis Munteanu, golul excelent al lui Dennis Man, perioade de pressing curajos și momente în care România a mutat jocul în jumătatea suedeză. De aici trebuie să înceapă analiza. Nu de la ideea că „Suedia ne este interzisă”. Și nici de la consolarea că am pierdut frumos.
Am pierdut un meci în care adversarul a fost mai bun. Dar nu atât de bun încât România să plece de la Solna convinsă că nu poate ajunge la nivelul lui.
Pentru Hagi, aceasta este probabil cea mai importantă concluzie a primei seri oficiale. 2-1 pentru Suedia pe tabelă. Zero puncte pentru România. Dar și suficiente semne că proiectul abia început merită timp, muncă și curaj. Iar pentru noua Românie a lui Hagi, adevăratul răspuns trebuie să vină acum, la următorul meci.
