San Lorenzo traversează o perioadă de reconstrucție, dar o face cu rezultate care oferă încredere. De la instalarea lui Gustavo Álvarez pe bancă, echipa rămâne neînvinsă după cinci meciuri, cu două victorii și trei remize, împărțite între Torneo Apertura și Copa Sudamericana.
Deși identitatea de joc nu este încă pe deplin definită, direcția este clară. Noul antrenor a stabilit un sistem stabil, bazat pe o linie de trei fundași centrali, patru mijlocași și trei atacanți, un 3-4-3 repetat constant, în încercarea de a construi automatism și coerență.
Evoluțiile echipei sunt în creștere, chiar dacă nu impresionează prin spectaculozitate. San Lorenzo este, mai degrabă, o echipă pragmatică decât una strălucitoare. Intenția este clară, iar controlul mingii și asumarea inițiativei. Totuși, în acest proces, apar dezechilibre defensive, iar în anumite momente echipa suferă mai mult decât ar trebui.
Victoria cu Estudiantes, 1-0, la debutul lui Álvarez, a fost un exemplu relevant de eficiență maximă, dar și momente dificile în fața unui adversar care a ratat șansa egalării. Același tipar s-a repetat și în alte partide, remiza cu Riestra (1-1), unde rezultatul putea fi chiar mai nefavorabil, sau egalul alb cu Newell’s, într-un meci în care diferența nu s-a putut face. Inclusiv în debutul din Copa Sudamericana, echipa a alternat momentele bune cu perioade în care a fost pusă sub presiune.
În duelul recent cu Deportivo Cuenca, San Lorenzo a avut dificultăți în a-și impune jocul încă din start, în fața unui adversar curajos, care a răspuns de la egal la egal. Totuși, echipa a arătat intenție ofensivă încă din primele minute, iar introducerea unor jucători tineri a adus un plus de verticalitate.
Matías Hernández, aflat la debut, alături de Barrios și Cuello, a oferit un profil ofensiv mai direct. Tânărul atacant de 21 de ani, format la club, a încercat să dinamizeze jocul prin viteză și explozie, dar a dus lipsa unui parteneriat eficient în ofensivă și a fost schimbat la pauză.
Modificările făcute de Álvarez în repriza secundă au schimbat însă dinamica partidei. Echipa a devenit mai agresivă, mai clară în construcție și mai coerentă în faza ofensivă. Controlul jocului s-a îmbunătățit, combinațiile din linia mediană au funcționat mai bine, iar atacurile au căpătat mai multă consistență, în special pe flancuri.
Presiunea avansată a compensat lipsa de inspirație în anumite momente, forțând greșelile adversarului. Golul a venit în minutul 63, după o centrare a lui Matías Reali și o finalizare cu capul a lui Johan Romaña. La scurt timp, Nicolás Tripicchio a închis meciul cu o execuție precisă pentru 2-0.
La final, Gustavo Álvarez a subliniat progresul echipei și direcția dorită: o formație care atacă permanent și care nu își schimbă filosofia în funcție de scor.
Antrenorul a insistat pe ideea de caracter și continuitate: echipa trebuie să rămână fidelă stilului său, indiferent de context. Obiectivul este clar, un joc ofensiv, echilibrat, fără compromisuri tactice dictate de rezultat.
San Lorenzo rămâne o echipă în construcție, dar una care începe să capete contur. Sistemul 3-4-3 încă necesită ajustări, iar viteza de execuție și sincronizarea între compartimente trebuie îmbunătățite. Totuși, invincibilitatea din acest început de mandat oferă stabilitate și încredere.
În prezent, echipa ocupă primul loc în grupa sa din Copa Sudamericana și se pregătește pentru un test important în campionat, contra lui Vélez, într-un duel care poate cântări decisiv în lupta pentru calificarea în play-off.
