Sezonul lui Tottenham a alunecat spre un nou episod jenant la Madrid, unde Atlético a făcut praf fragilitatea londonezilor și s-a impus cu 5-2, într-o partidă în care echipa lui Igor Tudor a părut pierdută încă din primele minute. Spaniolii au condus cu 3-0 după doar un sfert de oră, cel mai rapid avantaj de acest fel într-o dublă eliminatorie de Champions League, iar Spurs au oferit imaginea unei formații fără echilibru, fără autoritate și, pe alocuri, fără stabilitate nici măcar la propriu.
Marea problemă nu a fost doar rezultatul, ci felul în care Igor Tudor și-a expus propria incoerență. La poartă, a mizat pe Antonín Kinský în locul lui Guglielmo Vicario, deși italianul era opțiunea mai sigură și mai experimentată. Pariul a explodat imediat, două erori ale tânărului ceh au contribuit decisiv la dezastru, iar Tudor l-a scos după numai 17 minute, spunând apoi că a vrut să-l „protejeze”. Elegant formulat, da. Numai că adevărul rămâne crud, iar dacă l-ai aruncat în mijlocul furtunii și l-ai retras când totul se prăbușea, nu l-ai protejat, ci l-ai compromis.
Iar aici începe ironia amară a serii. Tudor a avut reacție instant la portar, dar nu și în centrul apărării. Dacă tot voia soluții, îl avea și pe Radu Drăgușin ca variantă de fundaș central, însă a preferat să meargă înainte cu Micky van der Ven, iar acolo n-a mai existat aceeași grabă de a corecta. Cu alte cuvinte, la poartă a găsit imediat vinovatul, în timp ce în defensivă a lăsat fisurile să se transforme în crater. Un antrenor care schimbă repede unde se vede flacăra, dar nu și unde se simte mirosul de gaz.
Presa britanică n-a fost deloc indulgentă. Sky Sports a scris că experimentul Kinský s-a întors împotriva lui Tudor și a amplificat presiunea asupra antrenorului, în timp ce The Independent a descris seara drept o pierdere totală a demnității pentru Spurs. The Guardian a mers și mai departe, prezentând explicația lui Tudor drept una defensivă după un pariu care a sfârșit în umilință publică. Pe scurt, nici în Anglia nu prea mai cumpără nimeni ideea că acesta a fost doar un accident.
Cât despre jucătorii lui Tottenham, merită și ei o observație tăioasă, dar cu măsură, fiindcă în anumite momente păreau atât de nesiguri pe sprijin, încât aveai impresia că au venit la Metropolitano cu crampoanele alese după catalog, nu după gazon. Au alunecat, au ezitat, au întârziat, iar Atlético a simțit imediat slăbiciunea. Nu e singura explicație pentru haosul londonez, desigur, dar imaginea li se potrivește dureros de bine, iar Spurs e o echipă care nu doar că pierde teren, ci nici măcar nu mai poate sta ferm pe el. În final, Tottenham n-a suferit doar o înfrângere grea. A mai pierdut o bucată de credibilitate. Iar Igor Tudor a părut exact genul de antrenor care reacționează repede doar după ce propriile alegeri i-au explodat în față. Tăios spus, dar corec, la Madrid, Spurs n-au fost doar învinși de Atlético. Au fost expuși de propriul antrenor.
