„Tangoul este un gând trist care se dansează”, spunea celebrul compozitor argentinian Enrique Santos Discépolo. Marți seară, Lionel Messi și Argentina l-au dansat pentru ultima dată împreună. Pe Monumental, în fața a 85.000 de oameni îmbrăcați în alb și bleu, cel mai mare „10” al acestei generații și-a încheiat povestea cu naționala. Cu lacrimi, un gol, două pase decisive și acel sentiment apăsător că o asemenea seară nu se va mai repeta niciodată.
Buenos Aires știa că momentul va veni. Doar că nimeni nu era cu adevărat pregătit pentru el. Messi a plâns încă din autocarul care îl ducea spre stadion. Apoi a zâmbit. Apoi s-a enervat când a ratat. Apoi a marcat. A trăit într-o singură seară aproape toate emoțiile celor 22 de ani petrecuți în tricoul Argentinei.
A fost și prima sa partidă la națională fără tatăl său, Jorge, dispărut în luna august. O absență care a făcut despărțirea și mai grea. La final, tabela arăta Argentina – Benin 3-0. Dar scorul a fost aproape un detaliu. Pentru că, odată cu ultimul fluier, s-a încheiat o epocă: 208 meciuri, 126 de goluri și 67 de pase decisive. Cifrele unui om care pleacă deținând aproape toate recordurile importante ale „Albiceleste”.
Emoțiile i-au blocat până și picioarele
Messi a avut nevoie de o repriză pentru a redeveni Messi. Intrarea pe teren alături de cei trei copii și imnul Argentinei cântat de întregul Monumental l-au copleșit. A ratat, a greșit pase pe care în mod normal le execută cu ochii închiși și a părut, pentru câteva momente, pur și simplu un om care încearcă să joace fotbal în timp ce în jurul lui 85.000 de oameni își iau rămas-bun.
Nu era singurul. Lionel Scaloni a plâns o bună parte din prima jumătate de oră. Cei doi Lionel s-au întâlnit într-un moment complicat, în 2018, și au construit împreună una dintre cele mai frumoase perioade din istoria Argentinei: Copa América 2021, Finalissima, titlul mondial din Qatar, Copa América 2024 și încă o finală mondială.
În prima repriză, însă, Benin a refuzat rolul de simplu invitat la petrecere. Africanii au rezistat, au atacat și l-au obligat inclusiv pe Emiliano „Dibu” Martínez să intervină. La pauză era 0-0. Apoi Messi a decis că ultimul său tango trebuie să aibă și fotbal.
Un gol și două pase decisive. Pentru ultima dată
În minutul 48, corner Messi. Mingea ajunge la Nicolás Otamendi, care înscrie din voleu. Era aproape simbolic, pasa venea de la Messi, golul de la un alt veteran aflat la ultima apariție pentru Argentina. În minutul 61, Messi a pregătit următorul moment. Pasă pentru Nico Paz, iar tânărul argentinian a trimis superb de la distanță, cu stângul, direct în colț. 2-0.
Trecutul îi oferea mingea viitorului. Zece minute mai târziu, Monumentalul a primit momentul pe care îl aștepta. Penalty pentru Argentina. Messi a așezat mingea și a trimis-o în vinclu. Gol. 3-0. Ultimul gol al lui Lionel Messi pentru Argentina. Au mai fost o bară, alte ocazii ratate și chiar câteva gesturi de nemulțumire. Pentru că până și în seara în care o țară întreagă venise să-l celebreze, Messi încă voia să câștige, să marcheze, să joace.
„Gracias, Leo”
De fapt, Monumentalul nu a găzduit un meci. A găzduit o despărțire. Au fost cântece, jocuri de lumini, artificii și o uriașă replică a tricoului lui Messi, lungă de aproximativ 30 de metri, întinsă în mijlocul stadionului. Pe ea, numărul 10 și un singur cuvânt: „Gracias.”
Până și Benin a venit cu propriul omagiu. Căpitanul Sessi D’Almeida i-a oferit lui Messi o statuetă aurie reprezentând o războinică din legendarele Amazoane ale Dahomeyului, simbol al forței, curajului și disciplinei, alături de o scrisoare. Apoi a venit inevitabilul. Ultimul fluier.
Tangoul s-a terminat
Au urmat discursurile. Îmbrățișările. Lacrimile. Și privirea unui om care, după mai bine de două decenii, știa că nu va mai intra niciodată pe teren purtând tricoul Argentinei. Puștiul care debutase la 18 ani și fusese eliminat după numai câteva zeci de secunde pleacă la 39 de ani după 208 selecții și 126 de goluri, cu Copa América și Cupa Mondială în palmares și cu o generație întreagă crescută odată cu el.
Marți seară, Monumentalul nu și-a luat rămas-bun doar de la un fotbalist. Și-a luat rămas-bun de la o parte din propria viață. Copiii care au crescut cu Messi au devenit adulți. Părinții și-au dus copiii pe stadion să-l vadă pentru ultima dată. Iar unii au traversat continente doar pentru a putea spune că au fost acolo.
Ultimul tango al lui Leo s-a încheiat cu un stadion întreg în lacrimi. Și, asemenea tuturor tangourilor mari, a lăsat în urmă tristețe. Dar și recunoștința enormă de a fi fost contemporani cu ceva ce, poate, fotbalul nu ne va mai oferi niciodată.
