Într-un amplu interviu acordat publicației britanice The Telegraph, Boris Becker a vorbit fără rețineri despre cea mai dificilă perioadă a vieții sale. Fostul lider mondial a rememorat lunile petrecute în închisoare, falimentul care i-a schimbat destinul, prietenii care l-au abandonat, sprijinul necondiționat primit din partea lui Novak Djokovic și Jürgen Klopp, dar și felul în care și-a reconstruit viața după eliberare.
Puțini sportivi au cunoscut contraste atât de puternice precum Boris Becker. La doar 17 ani devenea cel mai tânăr campion din istoria Wimbledonului, iar aproape patru decenii mai târziu ajungea într-o celulă umedă și întunecată din penitenciarul Wandsworth, aflat la doar câțiva kilometri de arena pe care și-a construit legenda.
Astăzi, la trei ani și jumătate de la eliberare, germanul spune că experiența detenției i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții.
„Când ajungi în închisoare pierzi, literalmente, totul. Îți rămân doar personalitatea și caracterul. Atunci te întrebi cine ești cu adevărat și dacă această experiență te va distruge sau te va face mai puternic”, mărturisește Becker.
La 58 de ani, fostul lider mondial nu pare un om învins. Și-a reluat activitatea de comentator TV, locuiește în Milano alături de soția sa, Lilian, și fiica lor, Zoe, iar energia pe care o afișează amintește încă de adolescentul care cucerea Wimbledonul în 1985.
„Oamenii nu înțeleg cum am reușit să mă ridic din nou”
Becker spune că reacția pe care o întâlnește cel mai des este surprinderea.
„Toți mă privesc și îmi spun: «Nu ne vine să credem că ai revenit. Cum ai reușit?». Uneori nici nu știu dacă se bucură pentru mine sau nu. Atât în viața personală, cât și în cea profesională, oamenii sunt uimiți că sunt din nou liber, că muncesc și că mi-am reluat viața.”
Milano, refugiul unei noi vieți
După eliberarea din 2022, Becker nu s-a mai putut întoarce în Marea Britanie, fiind deportat în Germania conform condițiilor impuse de autorități.
Nici revenirea definitivă în țara natală nu a fost însă o opțiune. Chiar și după mai bine de patru decenii de la triumful istoric de la Wimbledon, presa germană îi urmărește fiecare pas.
„În Germania au impresia că le aparțin. Ca și cum încă ar avea drepturi asupra băiatului de 17 ani care a câștigat Wimbledonul. În Italia este diferit. Oamenii mă cunosc, mă respectă și mă lasă să-mi trăiesc viața.”
Milano a devenit astfel locul în care și-a regăsit liniștea și anonimatul pe care nu l-a avut niciodată în Germania.
Viața după faliment și închisoare
Fostul campion recunoaște că existența sa s-a schimbat radical. Au dispărut petrecerile extravagante și excesele din perioada de glorie.
Astăzi, ziua perfectă înseamnă să fie trezit dimineața de fiica sa, să lucreze de acasă și să petreacă serile în familie.
Schimbarea este și o consecință a falimentului declarat în 2017 și a condamnării primite în 2022, după ce a ascuns active și împrumuturi în valoare de aproximativ 2,5 milioane de lire sterline pentru a evita plata obligațiilor financiare.
„În fiecare lună începi să te cunoști puțin mai bine. Te întrebi unde ai greșit și ce trebuie să faci când vei ieși. Eu nu am dat vina pe nimeni. Mi-am spus simplu: «Am greșit». Din acel moment am început să-mi construiesc revenirea.”
Șahul și familia, sprijinul din detenție
În închisoare, Becker și-a găsit refugiul în șah, o pasiune veche care l-a ajutat să își păstreze echilibrul psihic.
„Era cea mai bună metodă de a-mi ține mintea ocupată. Pentru mine, șahul este cel mai frumos joc din lume”, spune fostul mare tenismen. Un rol esențial l-a avut și soția sa, Lilian, care nu l-a părăsit nici în cele mai dificile momente.
Înainte de condamnare, Becker i-a spus că este liberă să își refacă viața dacă pedeapsa va fi una lungă.
„Mi-a răspuns simplu: «Vom trece împreună prin asta». A fost o imensă ușurare. Secretul nostru este sinceritatea totală. Niciunul nu este mai important decât celălalt.”
„Am pierdut 95% dintre prietenii mei”
Poate cea mai dureroasă lecție a venit după eliberare. Foarte puțini dintre cei pe care îi considera apropiați au rămas alături de el.
„Aș spune că 90% dintre prietenii mei au dispărut. Poate chiar 95%. Dacă mă caută acum, răspunsul meu este un «nu» politicos.”
Experiențele trăite l-au făcut mult mai atent la oamenii pe care îi lasă să se apropie.
„Există persoane care încearcă să revină în viața mea. Dar acum familia are propriul sistem de alarmă. Nu voi risca ceea ce am reconstruit pentru încă o greșeală.”
Djokovic și Klopp nu l-au abandonat
Printre puținii care i-au rămas aproape se numără Novak Djokovic și Jürgen Klopp. Becker povestește că unul dintre cele mai emoționante momente din detenție a fost victoria lui Djokovic la Wimbledon în 2022. Deținuții au început să bată în uși și în mobilier pentru a celebra succesul fostului său elev.
„Am plâns câteva minute în fața televizorului. A fost unul dintre cele mai puternice momente din perioada petrecută în închisoare.”
Despre sârb vorbește cu o recunoștință aparte.
„Nu mi-a întors niciodată spatele. Asta spune totul despre caracterul lui. Este extraordinar să poți spune că cel mai titrat jucător din istoria tenisului îți este prieten.”
Și fostul antrenor al lui Liverpool, Jürgen Klopp, a încercat să îl viziteze în penitenciar, însă administrația închisorii nu a aprobat vizita din motive de securitate.
Credința și dorul de Wimbledon
Moartea mamei sale, Elvira, în 2024, l-a apropiat și mai mult de credință.
„Când apar probleme, vorbesc cu Dumnezeu. Îl întreb ce ar face în locul meu”, spune Becker.
Tot în închisoare a descoperit filosofia stoică, ale cărei principii – acceptarea realității, controlul emoțiilor și concentrarea asupra lucrurilor pe care le poate influența – au devenit parte din viața sa.
Cu toate acestea, există un loc care îi lipsește enorm.
„Nu cred că îmi lipsește Londra. Dar Wimbledon îmi lipsește în fiecare zi. Este locul unde m-am născut ca sportiv. Am o amintire pe fiecare teren, în fiecare colț al clubului.”
Fostul campion confirmă că poartă discuții cu autoritățile britanice pentru ridicarea interdicției de a intra în Regatul Unit.
După una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni și una dintre cele mai dure căderi din istoria sportului, Boris Becker încearcă să demonstreze că adevărata victorie nu este câștigarea unui trofeu, ci puterea de a-ți reconstrui viața atunci când ai pierdut aproape totul.
