Cine s-ar fi gândit că va fi o seară liniștită pentru Novak Djokovic, mai ales că fiica lui de șapte ani, Tara, părea mai preocupată de cartea ei de colorat decât de meci? Dar, din senin, a venit un act aproape inexplicabil de autosabotaj. De șapte ori campion la Wimbledon, cu nervii aparent calmați după un prim set solid în care a comis doar șase greșeli neforțate, Djokovic a ratat 11 mingi de break în setul al doilea, transformând o seară aparent ușoară într-un adevărat test de anduranță.
Deși părea ușurat după ce l-a învins pe francezul Alexandre Muller, locul 4 în ierarhia națională, în puțin sub trei ore și jumătate, realitatea era că meciul devenise mult prea complicat din cauza propriei sale neatenții.
Pe Terenul Central domnea o stare de confuzie după un tie-break ciudat, în care Djokovic a irosit șase ocazii de a conduce cu două seturi la zero. Pauza de 20 de minute cauzată de închiderea acoperișului i-a oferit însă ocazia să-și recupereze concentrarea și energia, ajutat și de un membru al echipei sale care i-a oferit rapid băutura electrolitică proprie. A fost tonic de care avea nevoie: sub luminile nocturne, Djokovic și-a regăsit calmul și forma, câștigând cu 6-1, 6-7 (7-9), 6-2, 6-2 și păstrându-și vie cursa pentru al 25-lea titlu de Grand Slam – un record absolut.
Dintr-un anumit punct de vedere, acest meci a fost un test binevenit al capacității lui Djokovic de a face față celei mai mari provocări rămase în cariera sa. A părut că avea nevoie de o „criză în miniatură” pentru a-și reactiva adrenalina și a-și aminti cât de fragilă este șansa de a câștiga pentru a opta oară trofeul de la Wimbledon, la vârsta de 38 de ani.
La final, pur și simplu briliantele lui tehnice l-au condus spre victorie: mingi tăiate, scurte precise și o varietate de lovituri care i-au anulat orice șansă adversarului.
Deși în acest sezon Djokovic a părut departe de forma sa obișnuită – fiind eliminat în primul tur în patru din cele cinci turnee disputate – el se transformă complet când miza e istoria. Ținta lui este clară: Grand Slam-ul cu numărul 25, cu care ar deveni cel mai mare jucător din istorie, indiferent de gen. Iar acum, după un „adio” emoționant de la Roland Garros, Wimbledon-ul din acest an ar putea fi ultima scenă perfectă pentru a încheia o carieră legendară.
