La 14 octombrie 2026, Romulus Gabor împlinește 65 de ani. Au trecut și 45 de ani de la Campionatul Mondial de tineret din Australia, unde un fotbalist al Corvinului Hunedoara a fost desemnat cel mai bun jucător al competiției. România a câștigat bronzul mondial, iar Gabor a primit Balonul de Aur FIFA. Într-o zi care ne amintește și de campionul olimpic Serghei Covaliov, de pioniera tenisului românesc Florența Mihai și de Adina Diaconu, povestea lui Gabor merită spusă cu totul aparte. Pentru că unele trofee strălucesc într-o vitrină, dar adevărata lor valoare rămâne în memoria oamenilor.
Băiatul din Hunedoara care a cucerit Australia
Există fotbaliști care devin celebri pentru că ajung la cele mai bogate cluburi ale lumii. Și există fotbaliști care fac celebru locul din care au plecat. Romulus Gabor aparține celei de-a doua categorii.
S-a născut la 14 octombrie 1961, în satul Ponor, comuna Pui, din județul Hunedoara. A crescut într-o perioadă în care fotbalul era una dintre marile bucurii ale oamenilor, iar pentru un copil talentat drumul către performanță nu era niciodată simplu. La Hunedoara avea să întâlnească însă o echipă care îi putea transforma talentul în destin: Corvinul.
Era clubul unui oraș siderurgic, al oamenilor care munceau în combinat și care, la sfârșit de săptămână, își regăseau mândria în tribune. Sub conducerea lui Mircea Lucescu, Corvinul avea să devină una dintre cele mai admirate echipe ale României.
Alături de Michael Klein, Ioan Andone, Mircea Rednic și ceilalți fotbaliști ai acelei generații, Gabor reprezenta partea spectaculoasă a unei echipe care îmbina talentul cu disciplina și curajul.
Avea viteză, dribling, imaginație și acea îndrăzneală a jucătorilor care nu privesc adversarul prin prisma reputației sale. Când primea mingea, încerca să creeze ceva. Nu se mulțumea să participe la joc, voia să îl schimbe. În 1981, lumea avea să descopere ceea ce Hunedoara începuse deja să știe.
Octombrie 1981. Un Balon de Aur pentru un fotbalist al Corvinului
România a plecat la Campionatul Mondial de tineret din Australia fără statutul unei mari favorite. Echipa pregătită de Constantin Cernăianu avea însă o generație valoroasă, cu fotbaliști care urmau să devină nume importante ale primei reprezentative. Printre ei se afla Romulus Gabor. A jucat toate cele șase meciuri ale României și a înscris patru goluri. Driblingurile sale, viteza și personalitatea arătată pe teren au atras atenția într-o competiție în care evoluau cele mai promițătoare talente ale lumii.
România a ajuns până în semifinale, unde a fost învinsă de Germania de Vest. Mai rămânea însă un meci, cel pentru medalia de bronz, împotriva Angliei. Pe 17 octombrie 1981, la Adelaide, Gabor a înscris singurul gol al partidei, dintr-o lovitură liberă.
România – Anglia 1-0. Bronz mondial.
Era o performanță uriașă pentru fotbalul românesc. La finalul competiției, Romulus Gabor a primit Balonul de Aur al Campionatului Mondial U20, fiind desemnat cel mai bun fotbalist al turneului. A obținut și Gheata de Bronz, pentru cele patru goluri marcate.
FIFA avea să consemneze o premieră, iar Gabor devenea primul jucător recompensat cu Balonul de Aur al Mondialului de tineret fără să provină din echipa câștigătoare a trofeului. Nu era Balonul de Aur acordat anual de France Football. Era distincția individuală supremă a competiției mondiale U20. Dar valoarea performanței rămâne extraordinară. Un fotbalist al Corvinului Hunedoara fusese ales cel mai bun dintre tinerii jucători ai lumii. Pentru un oraș care trăia prin muncă, prin fotbal și prin mândria apartenenței, această reușită însemna enorm.
Când lumea îl voia, el a rămas al Corvinului
După turneul din Australia, numele lui Gabor devenise cunoscut dincolo de granițele României. Presa vremii a relatat interesul unor cluburi din străinătate, iar marile echipe bucureștene îl doreau în loturile lor. Pentru mulți fotbaliști, o asemenea recunoaștere ar fi însemnat începutul unei despărțiri de clubul care îi formase.
Romulus Gabor a rămas însă legat de Corvinul. A continuat să joace pentru Hunedoara într-o perioadă în care echipa lui Mircea Lucescu demonstra că performanța nu este privilegiul exclusiv al cluburilor din Capitală. În sezonul 1981–1982, Corvinul a terminat campionatul pe locul al treilea și a obținut calificarea în Cupa UEFA. Era confirmarea unei generații care reușise să transforme un club de provincie într-un adversar respectat. Pentru suporterii hunedoreni, Gabor nu era numai fotbalistul care câștigase Balonul de Aur în Australia. Era unul dintre ai lor. Îl puteau vedea din nou pe stadionul orașului, în același tricou, alături de oamenii cu care construise povestea Corvinului. Poate că tocmai aici se află partea cea mai frumoasă a destinului său: recunoașterea internațională nu a rupt legătura cu locul care îl formase.
De la Corvinul la tricoul României
La numai câteva săptămâni după succesul din Australia, Gabor debuta la echipa națională de seniori. Avea 20 de ani. Mircea Lucescu, antrenorul care îi cunoscuse talentul la Hunedoara, îl integra într-o generație care avea să realizeze una dintre cele mai importante calificări din istoria României. Tricolorii au ajuns la Campionatul European din 1984 după o campanie de calificare în care au înfruntat inclusiv Italia, campioana mondială din 1982. Gabor a făcut parte din lotul României la turneul final din Franța, alături de Michael Klein, Ladislau Bölöni, Mircea Rednic și alți fotbaliști care au definit acea perioadă.
A adunat 35 de selecții și a înscris două goluri pentru prima reprezentativă. Pentru un fotbalist al Corvinului, tricoul naționalei reprezenta împlinirea unei cariere. Dar pentru Hunedoara era și o confirmare că fotbalul său putea oferi țării jucători de valoare europeană. Gabor nu a avut nevoie să joace la un club celebru din străinătate pentru a demonstra cât de bun era. O făcuse deja în Australia, în fața lumii întregi.
Un trofeu, 45 de ani și o întrebare despre ceea ce rămâne
Astăzi, la 65 de ani, Romulus Gabor aparține unei generații pe care Hunedoara nu a uitat-o. Corvinul a cunoscut între timp perioade de glorie, declin și renaștere. Orașul s-a schimbat, stadionul vechi a intrat în istorie, iar fotbalul modern este foarte diferit de cel al anilor ’80. Dar anumite nume au rămas. Michael Klein. Mircea Lucescu. Ioan Andone. Mircea Rednic. Romulus Gabor.
Fiecare a contribuit, în felul său, la identitatea unei echipe care a însemnat mult mai mult decât rezultatele înscrise în clasament. În cazul lui Gabor, există însă un simbol aparte, Balonul de Aur câștigat în 1981. La 45 de ani de la acel turneu, trofeul ne amintește că talentul nu are nevoie de un oraș mare pentru a se naște. Are nevoie de oameni care să îl descopere, de antrenori care să creadă în el și de un loc în care să poată crește. Romulus Gabor a avut toate acestea la Hunedoara. Iar Hunedoara a primit în schimb ceva ce nu se poate cumpăra: bucuria de a spune că unul dintre cei mai buni tineri fotbaliști ai lumii a purtat tricoul Corvinului.
La mulți ani, Romulus Gabor!
Poate că timpul schimbă stadioane, echipe și generații. Dar nu poate șterge ziua în care un băiat din județul Hunedoara a făcut lumea fotbalului să privească spre Corvinul.
Serghei Covaliov. Omul alături de care Patzaichin a câștigat primul aur olimpic
Pe 14 octombrie 1944 se năștea, la Mila 23, în Delta Dunării, Serghei Covaliov. Ar fi împlinit astăzi 82 de ani. În 1968, la Jocurile Olimpice de la Ciudad de México, a câștigat medalia de aur la canoe dublu, pe 1.000 de metri, alături de Ivan Patzaichin. A fost primul aur olimpic din cariera legendarului său partener.
Cei doi au cucerit și argintul olimpic la München, în 1972, iar Covaliov a devenit de două ori campion mondial. A murit pe 16 mai 2011, la 66 de ani. Povestea sa merită amintită pentru că marile victorii sunt adesea asociate cu un singur nume, deși în spatele lor există oameni la fel de importanți. Primul aur olimpic al lui Ivan Patzaichin a fost câștigat într-o canoe în care se afla și Serghei Covaliov.
Florența Mihai. Românca ce a deschis drumul spre finala de la Roland-Garros
La 14 octombrie 2015 se stingea din viață Florența Mihai, la numai 60 de ani. Astăzi se împlinesc 11 ani de la dispariția sa. În 1977, a devenit prima jucătoare din România care a ajuns în finala de simplu a unui turneu de Grand Slam, la Roland-Garros. În aceeași ediție a disputat și finala de dublu mixt, alături de Iván Molina.
Nu a câștigat trofeele, dar a deschis un drum pe care tenisul românesc avea să cunoască ulterior performanțe extraordinare. Înainte ca Virginia Ruzici să cucerească Roland-Garros în 1978 și cu mult înainte de triumfurile Simonei Halep, Florența Mihai demonstrase că o româncă poate ajunge până în ultimul act al unuia dintre cele mai importante turnee ale lumii.
Adina Diaconu. O aniversare în plină carieră
Născută la 14 octombrie 1999, la Slatina, Adina Diaconu împlinește 27 de ani. Campioană europeană U21 la simplu în 2019, medaliată cu aur alături de echipa feminină a României la Jocurile Europene din 2023 și participantă la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, Adina reprezintă generația actuală a tenisului de masă românesc. Aniversarea sa este o ocazie de a ne aminti că tradiția sportului românesc nu înseamnă numai marii campioni ai trecutului, ci și sportivii care construiesc astăzi performanțele de mâine.
De la Balonul de Aur câștigat de Romulus Gabor la medaliile olimpice ale lui Serghei Covaliov, de la curajul Florenței Mihai la ambiția Adinei Diaconu, 14 octombrie ne amintește că sportul românesc are povești care merită să fie cunoscute și transmise mai departe.
Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
