Sorana Cîrstea a părăsit Wimbledon-ul cu fruntea sus, dar cu o durere greu de ascuns. Românca a fost la un singur punct de o calificare uriașă, într-un meci dramatic, intens, epuizant emoțional, pierdut în fața Lindei Noskova, scor 6-2, 3-6, 6-7 (9).
A fost una dintre acele partide care nu se uită repede. Sorana a început excelent, a controlat primul set cu autoritate, apoi a fost împinsă într-o bătălie de uzură de o adversară mai tânără, puternică și extrem de rezistentă mental. În decisiv, românca a avut minge de meci, a salvat apoi trei mingi de meci, dar finalul i-a aparținut cehoaicei.
După partidă, într-un interviu acordat pentru Eurosport, Sorana a vorbit cu sinceritate despre dezamăgirea trăită pe iarba londoneză.
„O înfrângere care doare. Meciurile acestea dor mult mai mult decât cele pierdute cu 6-2, 6-2. Mai ales că am avut minge de meci și am simțit că am avut foarte multe șanse și cumva nu s-au legat lucrurile. Am încercat tot ce am putut astăzi, am luptat cu tot ce-am avut. Din nou, uneori tenisul poate nu e corect. Pierzi anumite meciuri pe care poate ai merita să le câștigi și uneori câștigi când n-ai merita să o faci. Dar asta este”, a spus Cîrstea.
Chiar și în mijlocul dezamăgirii, Sorana a avut luciditatea de a privi turneul în ansamblu. Wimbledon 2026 a fost unul solid pentru ea, cu un nivel de joc ridicat și cu momente în care a arătat că poate concura de la egal la egal cu jucătoare aflate în plină ascensiune.
„Per total, un turneu bun. Cred că am jucat la un nivel destul de ridicat. Chiar și azi am jucat destul de bine. A fost un meci calitativ, care până în ultimul moment a avut un nivel extrem ridicat. Mă bucură jocul în sine, dar mă întristează înfrângerea. Însă sunt călită, am experiență și nu e nici prima, dar sper să fie ultima oară când pierd de la minge de meci”, a adăugat sportiva din România.
Cîrstea a identificat și detaliile care au făcut diferența într-un meci decis la limită. În astfel de partide, un retur, o decizie, o fracțiune de ezitare pot schimba totul.
„Probabil ar fi trebuit să fiu puțin mai agresivă pe serviciile 2. La mingea de meci, am avut un retur pe serviciul al doilea, acolo probabil ar fi trebuit să dau mai agresiv. Sunt mici detalii. Meciuri ca acesta se joacă la un punct, două diferență. Marja a fost destul de mică.”
Românca a completat apoi cu aceeași sinceritate: „Au fost câteva mingi la care aș fi putut să iau câteva decizii mai disciplinate, mai corecte.”
Pentru Sorana, Wimbledon rămâne un loc special, încărcat de emoție și istorie personală. A adunat mulți ani pe iarba londoneză, multe trăiri, multe bătălii și multe amintiri. Iar această ediție, chiar dacă s-a încheiat dureros, a confirmat încă o dată caracterul unei sportive care nu cedează ușor.
„Sunt foarte mulți ani de jucat aici, la Wimbledon. Mereu este un sentiment special să pot să fiu aici. În momentul de față, normal, nu îmi vine ceva special. Anul acesta am încercat să mă bucur cât de mult de tot, am avut și familia alături, am muncit bine, am făcut tot ce ținea de mine”, a precizat Cîrstea.
Finalul declarației sale a fost simplu, uman și extrem de sincer. După tensiune, presiune și un meci consumat până la ultima picătură de energie, Sorana a recunoscut că are nevoie de respiro.
„Sunt meciuri ca acesta care sunt la un punct și dor, însă acesta este sportul. Uneori ești pe partea câștigătoare, alteori ești pe cealaltă parte. Însă mă bucur de încă un turneu bun și mă bucur să pot să am nivelul în continuare acolo. Acum, să fiu sinceră, de-abia aștept de câteva zile pauza”, a concluzionat ea.
Sorana Cîrstea pleacă de la Wimbledon cu regretul unei șanse imense ratate, dar și cu imaginea unei jucătoare care a luptat până la capăt. Uneori sportul doare. Alteori nu răsplătește imediat curajul. Dar ceea ce rămâne, dincolo de scor, este respectul pentru o sportivă care a lăsat totul pe teren.
