Sporturi
Un internațional uitat de România, un gimnast care a cucerit lumea și un fotbalist care a învățat să conducă
Vasile Gergely ar fi împlinit 85 de ani, Adrian Ianculescu sărbătorește 53 de ani, iar Dan Alexa ajunge la 47. Trei destine din generații diferite, trei drumuri care ne amintesc că istoria sportului nu se scrie doar prin trofee, ci și prin oamenii care le-au câștigat, prin încercările lor și prin amintirile pe care le lasă în urmă.
Vasile Gergely. Un Mondial, o viață departe de țară și o veste venită prea târziu
În vara anului 1970, România revenea la un Campionat Mondial după o absență de 32 de ani. În Mexic, printre fotbaliștii selecționați de Angelo Niculescu, se afla și Vasile Gergely, mijlocașul născut la Baia Mare, care își construise reputația la Dinamo București.
A intrat pe teren împotriva Cehoslovaciei, într-o victorie cu 2-1 care rămâne una dintre paginile importante ale fotbalului românesc. Avea 28 de ani și în față părea să se întindă încă o carieră lungă.
Gergely câștigase trei titluri naționale cu Dinamo. După Mondial, a rămas în Germania Federală și a ajuns la Hertha Berlin. Acolo, însă, cariera sa a fost afectată de scandalul meciurilor trucate din Bundesliga. A fost suspendat, iar sancțiunea i-a fost ulterior ridicată, dar traseul său sportiv nu a mai revenit la normal.
A plecat în Africa de Sud, unde viața avea să-l îndepărteze treptat de fotbalul românesc. În martie 2023, presa din România a aflat de la fiul său că fostul internațional murise în 2020, cu aproximativ doi ani și jumătate înainte. O veste întârziată, care a readus în atenție numele unui om ce reprezentase România la cea mai importantă competiție a fotbalului mondial.
Nu știm câți dintre cei care l-au aplaudat cândva i-au mai urmărit destinul. Știm însă că un fotbalist cu 36 de selecții și două goluri pentru națională nu ar trebui să dispară din memoria sportului odată cu ultima sa apariție pe teren.
La 85 de ani de la nașterea lui Vasile Gergely, povestea sa este mai mult decât o evocare. Este o invitație de a ne aminti și de sportivii ale căror vieți au continuat departe de tribune, de aplauze și, uneori, de țara pe care au reprezentat-o.
Adrian Ianculescu. Două medalii mondiale și o performanță care merită scoasă din umbră
Gimnastica românească a oferit lumii nume uriașe, dar gloria echipei feminine a lăsat uneori în plan secund performanțele băieților.
Adrian Ianculescu face parte dintre cei care au demonstrat că România putea urca pe podiumul mondial și în gimnastica masculină. Născut la Lugoj, la 28 octombrie 1973, a crescut într-un sport în care fiecare mișcare este rezultatul a mii de repetări. A făcut parte din generația pregătită de Dan Grecu, omul care a construit una dintre cele mai competitive echipe masculine din istoria gimnasticii românești.
În 1995, la Sabae, în Japonia, Ianculescu a câștigat bronzul mondial cu echipa României. Doi ani mai târziu, la Lausanne, a urcat din nou pe podium, de această dată la sărituri. Între cele două medalii, a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în 1996.
Sunt rezultate care, în orice alt context, ar fi fost suficiente pentru a transforma un sportiv într-un nume cunoscut de fiecare iubitor al sportului. Dar gimnastica masculină a trăit multă vreme în umbra succeselor extraordinare ale Nadiei Comăneci și ale generațiilor care au urmat-o. La 53 de ani, Adrian Ianculescu merită readus în atenție nu pentru a compara performanțe, ci pentru a completa o istorie care nu poate fi povestită corect dacă uităm jumătate dintre cei care au construit-o.
Dan Alexa. De la mijlocașul incomod la antrenorul care a învățat să câștige altfel
Dan Alexa a fost unul dintre acei fotbaliști pe care adversarii preferau să nu-i întâlnească prea des. Mijlocaș defensiv, puternic în dueluri și greu de intimidat, și-a construit cariera prin determinare, disciplină și o personalitate care nu trecea neobservată.
Născut la Timișoara, la 28 octombrie 1979, Alexa a trecut prin vestiarele unor cluburi importante, de la Universitatea Craiova și Dinamo până la Poli Timișoara și Rapid. A jucat și în China, la Beijing Guoan, iar spre finalul carierei a evoluat în Cipru.
Cu Dinamo a câștigat titlul și Cupa României în 2004. A adunat șase selecții la echipa națională. Dar una dintre cele mai interesante transformări a venit după ce a renunțat la ghete.
Ca antrenor, a fost nevoit să înlocuiască instinctul din mijlocul terenului cu răbdarea de pe margine. A promovat ACS Poli Timișoara și Rapid, apoi a reușit aceeași performanță cu Dunărea Călărași. La Rapid, bucuria promovării din 2016 a fost umbrită de falimentul clubului, care a împiedicat echipa să continue în prima ligă.
Fotbalul i-a oferit lui Alexa atât satisfacții, cât și dezamăgiri. Nu toate deciziile sale au fost lipsite de controverse, dar cariera sa arată cât de dificilă este trecerea de la statutul de jucător la responsabilitatea de a conduce un grup. La 47 de ani, povestea lui Dan Alexa vorbește despre adaptare, despre ambiția de a rămâne în fotbal și despre faptul că uneori trebuie să înveți din nou un sport pe care credeai că îl cunoști.
Alte aniversări și o amintire pentru ciclismul românesc
Ziua de 28 octombrie ne oferă și alte nume care merită amintite.
Niculina Sasu-Iordache împlinește 74 de ani. Fostă componentă a naționalei de handbal, a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976, când echipa feminină s-a clasat pe locul patru.
Ileana Enculescu ar fi împlinit 82 de ani. A făcut parte din generația voleiului feminin românesc prezentă la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 1964, unde România a ocupat locul patru.
Rodica Drăguș împlinește 62 de ani. A reprezentat România la schi fond, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Calgary, în 1988, într-o disciplină în care performanța cere ani de pregătire și o rezistență ieșită din comun.
Alexandru Pițurcă împlinește 43 de ani. Fostul atacant a evoluat la mai multe cluburi din România și din străinătate, continuând o tradiție de familie legată de fotbal.
Tot astăzi se împlinesc 95 de ani de la nașterea lui Haralambie Firan, antrenor român de handbal care a condus naționala Tunisiei la Jocurile Olimpice din 1972 și care a încetat din viață în 2025.
Dincolo de granițele României, 28 octombrie marchează și 93 de ani de la nașterea lui Garrincha, unul dintre cei mai spectaculoși fotbaliști ai tuturor timpurilor, dublu campion mondial cu Brazilia, în 1958 și 1962. Destine diferite, sporturi diferite, dar aceeași legătură invizibilă între generații.