Astăzi ar fi împlinit 58 de ani și tot astăzi, absența lui Mihai Leu apasă mai greu decât în alte zile. Pentru că sunt oameni care nu pleacă niciodată de tot. Oameni care rămân în curajul nostru, în felul în care ne ridicăm, în modul în care alegem să luptăm.
Mihai Leu a fost mai mult decât un campion. A fost o lecție de viață. În ring, tăcut și precis, cu o forță care nu avea nevoie de gesturi mari. În raliu, lucid și curajos, cu mâinile ferme pe volan și mintea limpede în momentele-limită. A câștigat fără să umilească, a pierdut fără să se plângă, a mers mai departe fără să-și trădeze valorile.
Ne-a arătat că adevărata putere nu face zgomot. Că disciplina poate coexista cu bunătatea. Că poți fi dur în luptă și blând cu oamenii.
Și ne-a lăsat o frază care, astăzi, sună ca un legământ pentru toți cei care trec prin greu:
„Când ești căzut în șanț, uită-te la stele.”
Pentru mulți dintre noi, Mihai este steaua. Steaua care a luminat drumul atunci când era întuneric. Steaua care ne-a învățat să nu renunțăm, chiar și atunci când pare că nu mai există ieșire. Steaua care ne-a amintit că demnitatea contează mai mult decât orice victorie.
Și-a iubit sportul cu o pasiune curată, boxul, raliul, lupta dreaptă cu tine însuți. Dar și-a iubit și mai mult oamenii. Familia, prietenii, echipele alături de care a muncit și mereu, Hunedoara. Orașul lui. Rădăcina lui. Locul pe care l-a purtat cu mândrie oriunde a ajuns. Hunedoara nu a fost doar „de unde a plecat”, ci cine a fost.
Ne lipsești enorm, Mihai. Dar nu ești departe. Ești în fiecare sportiv care alege munca înaintea scurtăturii. În fiecare copil care visează. În fiecare om care, ajuns jos, ridică privirea și caută cerul.
Și acolo, printre stele, ești tu. Calm. Puternic. Nemuritor.
.
