Există date în calendar care nu strigă cu voce tare istorie, dar care, privite cu atenție, par să comprime în ele o lume întreagă de emoții. 5 decembrie este una dintre acele zile în care sportul, viața și memoria se împletesc într-un editorial despre cine am fost și cine aspirăm să fim.
În 1972, la Craiova, venea pe lume Ovidiu Stângă, unul dintre copiii frumoși ai fotbalului românesc. Crescut în spiritul unei generații fără bani, dar cu visuri mari, Stângă a urcat treaptă cu treaptă până la a deveni un mijlocaș complet, cerebral și încăpățânat ca Dunărea care curge lângă orașul său. A cucerit campionate, a dus Universitatea Craiova în Europa, a purtat tricoul naționalei la Mondiale, apoi a revenit acasă în postura celui care vrea să dea mai departe ce a primit, pasiunea pentru fotbal. Una dintre acele destine care ne amintesc că fotbalul nu e doar spectacol, ci şi rădăcină.
Dar 5 decembrie nu vorbește doar în românește.
În 2016, în Oakland, Klay Thompson scria una dintre marile povești ale baschetului modern: 60 de puncte în doar 29 de minute, record care a sfidat logica, oboseala și matematica. Mingea i se lipea de palmă ca un jurământ nerostit. S-a spus mereu că baschetul este artă și fizică pură, iar Klay a demonstrat că uneori este poezie care nu are nevoie de rimă.
Și tot într-un 5 decembrie, lumea întreagă a tăcut.
În 2013 se stingea Nelson Mandela, omul pentru care lupta nu a însemnat niciodată ură, ci dreptul de a sta drept în fața vieții. Un lider cu sufletul unui sportiv, care a înțeles că un meci de rugby poate unii o națiune mai puternic decât toate discursurile lumii. Prin el, sportul a devenit limbajul acela universal prin care oamenii își găsesc umanitatea.
Pe 5 decembrie nu se sărbătorește un singur nume. Se sărbătorește curajul. Se sărbătorește performanța. Se respectă demnitatea.
Ovidiu Stângă a găsit drumul spre stadionul inimilor noastre.
Klay Thompson a aprins plasa coșului, ca un steag fluturând în vântul gloriei.
Nelson Mandela ne-a învățat că victoria adevărată e aceea în care se ridică toți.
Și poate că, undeva, Ioan Chirilă ar fi spus-o cel mai bine:
„Sportul nu este despre rezultate. Este despre oameni, iar oamenii aceștia, într-o zi de 5 decembrie, au scris, fiecare în felul lui, o filă pe care ar trebui să nu uităm.”
