De la vis la realitate: adaptarea dureroasă a lui Ryan Vickers la Ducati în World Superbike
În lumea curselor de top, schimbările pot fi atât o binecuvântare, cât și un coșmar. Pentru britanicul Ryan Vickers, sezonul 2025 în World Superbike marchează nu doar debutul său în acest campionat, ci și o confruntare directă cu una dintre cele mai sofisticate, dar și neiertătoare motociclete din paddock: Ducati Panigale V4 R.
Venit de pe scena britanică (BSB), unde a alergat ani buni pe Yamaha, Vickers a semnat cu Motocorsa Racing, dar adaptarea s-a dovedit a fi mult mai complexă decât anticipase.
„Nu poți ști niciodată cât de greu va fi până nu ești acolo. Știam că am de învățat circuite noi, o motocicletă nouă, sisteme electronice noi… dar nu m-am așteptat să-mi ia atât de mult timp,” recunoaște Vickers cu onestitate.
Ducati – bestie sofisticată sau erou neînțeles?
Punctul central al dificultăților? Electronica ultra-avansată. Dacă în BSB setările electronice sunt minime, în WorldSBK fiecare viraj este „cartografiat digital”. Frânarea, accelerația, controlul tracțiunii – totul este calibrat la milimetru.
„În BSB m-am obișnuit să compensez prin pilotaj lipsurile motocicletei. Dar aici, dacă nu pilotezi exact cum trebuie, electronica te penalizează. Se dereglează tot.”
Declarațiile lui sunt revelatoare:
„Dacă nu aplici frâna exact la intensitatea necesară, dacă nu deschizi gazul la momentul perfect, totul se duce de râpă. Ducati devine, literalmente, cea mai grea motocicletă pe care ai putea s-o conduci.”
Această sinceritate vine din frustrări acumulate, dar și dintr-un proces de învățare intens, într-un campionat unde nivelul a explodat în 2025.
Un sezon dominat de viteză și perfecțiune
„Timpul pe tur e mult mai rapid decât anul trecut, deși motocicletele nu s-au schimbat radical. Pur și simplu nivelul e uriaș.”
Într-un asemenea context, Vickers recunoaște că progresul există, chiar dacă nu este încă vizibil în rezultate. Doar la Misano a reușit un salt notabil – datorită testelor efectuate anterior pe acel circuit.
„Am petrecut două zile testând la Misano, ceea ce m-a ajutat enorm. Nu mai fusesem niciodată acolo, dar am avut timp să mă obișnuiesc cu traseul și să adaptăm motocicleta la stilul meu de pilotaj.”
Totuși, chiar și acolo, condițiile din ziua cursei – temperaturi ridicate și asfalt încins – l-au forțat să renunțe la tot ce învățase în teste. Cu toate acestea, rezultatul final a fost cel mai promițător din sezonul său.
„Am terminat cursa cu un sentiment bun. A fost meritul echipei, dar și al condiției mele fizice. În asemenea condiții, nu rezistă oricine.”
Concluzie: între promisiune și pragmatism
Ryan Vickers nu e nici primul, nici ultimul pilot care descoperă că tehnologia fără control devine un obstacol, nu un avantaj. Adaptarea la Ducati nu înseamnă doar curaj și viteză, ci și disciplină chirurgicală în pilotaj.
Ceea ce oferă Ducati este potențialul absolut – dar doar celor capabili să urmeze rețeta exactă. Pentru Vickers, acest sezon este despre a învăța să fie chirurg pe două roți.
„Avansăm pas cu pas. Poate că rezultatele nu o arată încă, dar suntem din ce în ce mai aproape.”
Un editorial marca SportPulse.ro – pentru cei care trăiesc motorsportul cu pasiune și în profunzime
