În cronica etapei precedente spuneam că CFR Cluj e un TGV fără stații intermediare. La malul mării, „trenul” lui Daniel Pancu n-a încetinit deloc. A trecut prin Constanța cu farurile aprinse, a luat toate punctele și și-a pus ștampila, matematic, pe biletul de play-off, Farul – CFR 1-2, într-un meci în care diferența s-a făcut din luciditate, nu din posesie.
Două lovituri rapide, semnătura pragmatismului
Farul a intrat curajos, cu primul impuls al meciului, încercând să împingă jocul spre poarta lui Mihai Popa. Dar CFR, în forma ei actuală, nu se hrănește din momente frumoase, ci din momente decisive.
În minutul 16, o combinație curată, o pasă la timp și o execuție precisă a lui Aliev care a punctat pentru 0-1 și a tăiat din elanul gazdelor. Când Farul încerca să se regăsească, a venit al doilea pumn, iar Muhar, dintr-un unghi greu, a urcat la 0-2 după o altă acțiune construită cu aceeași claritate. CFR a arătat, încă o dată, ce înseamnă fotbalul „de rezultat”: nu te întreabă cât ai avut mingea, ci ce ai făcut cu ea.
Farul a muncit mult, dar a produs puțin
Echipa lui Ianis Zicu a avut perioade în care a stat în jumătatea CFR-ului, a încercat să mute blocul defensiv și să găsească spații. Doar că în fața unei echipe atât de bine așezate, „aproape” nu valorează nimic. CFR a închis culoarele, a acceptat momentele de presiune și a lăsat meciul să curgă în direcția care îi convenea: una controlată, în care fiecare minut scurs era un pas în plus spre obiectiv.
Golul lui Ișfan: moment de frumusețe pură
Minutul 64 a schimbat temperatura meciului. Farul a insistat, a împins, a crezut, iar Ișfan a aprins stadionul cu o execuție superbă, direct la vinclu. A fost genul de gol care nu cere explicații, ci doar ridică lumea în picioare și îți amintește cât de mult poate însemna un singur gest tehnic într-un joc tensionat.
Din acel moment, Farul a prins curaj, a simțit că poate smulge ceva, iar finalul a căpătat miză reală.
CFR a strâns rândurile și a închis ușa
Ultimul sfert de oră a fost un test de maturitate pentru ardeleni. CFR a făcut ce știe să facă în astfel de momente, a compactat, a scurtat distanțele, a redus riscul. A fost mai puțin spectacol, mai multă gestionare, uneori cu pase laterale și înapoi, alteori cu calmul acela rece care enervează adversarul și îți scoate oxigenul din pressing.
Farul a încercat până la capăt, a avut un șut periculos prin Ganea și câteva situații care au părut că pot declanșa haosul, dar CFR a rămas în picioare și când fluierul final a tăiat aerul sărat al serii, concluzia a fost simplă, CFR a câștigat din nou „meciul de detalii”.
CFR Cluj își confirmă statutul de echipă construită pentru finaluri tari, este eficientă, disciplinată, greu de destabilizat. Nu e mereu cea mai „frumoasă” echipă, dar e una dintre cele mai „greu de învins”, iar în acest sezon, când TGV-ul a prins viteză, pare că nu are de gând să tragă pe dreapta.
Farul rămâne cu un gol splendid, cu momente de curaj și cu o lecție dură, iar împotriva CFR-ului, dacă nu lovești când ai fereastra, fereastra se închide. Elegant, fără zgomot, exact ca un tren mare care trece și nu se oprește.
