Virgil van Dijk ajunge la Campionatul Mondial într-un moment aparte al carierei sale, nu mai este doar fundașul impunător care domina Europa cu o siguranță aproape rece, ci liderul pe umerii căruia Olanda își așază din nou speranțele. La aproape 35 de ani, căpitanul „Portocalei mecanice” intră, probabil, în ultimul său Mondial, dar importanța lui pare mai mare ca oricând.
Povestea lui la turneele finale are o ironie aparte. Când Liverpool plătea pentru el o sumă-record pentru un fundaș, Van Dijk încă nu jucase niciun meci la Cupa Mondială. În 2018, Olanda nici măcar nu s-a calificat, iar debutul său la acest nivel a venit abia în 2022. Atunci, „batavii” au plecat acasă fără să fi fost învinși în timpul regulamentar sau în prelungiri, eliminați la penalty-uri de Argentina, în celebrul „război” de la Lusail.
Ultima atingere a lui Van Dijk la acel Mondial a fost un penalty apărat de Emiliano Martinez. Un final dur, dar și o imagine a responsabilității pe care o poartă, iar pentru Olanda, Van Dijk nu este doar un fundaș central, ci reperul absolut.
Acum, rolul său devine și mai apăsător. Vine după un sezon enorm ca volum, cu aproape 5.000 de minute jucate pentru club și alte sute pentru națională. În jurul lui, piesele s-au schimbat. La Liverpool nu îi mai are lângă el pe Andy Robertson și Ibrahima Konate, iar la națională, accidentarea lui Jurrien Timber îl obligă pe Ronald Koeman să regândească apărarea. Totuși, indiferent de sistem, Van Dijk rămâne axul.
Cariera lui are ceva spectaculos tocmai prin felul în care a sfidat timpul. În 2014, la precedentul Mondial disputat peste Atlantic, nici măcar nu prinsese lotul Olandei. Louis van Gaal îl considera atunci nepregătit pentru filozofia sa defensivă. Astăzi, pare aproape incredibil că un jucător ajuns pe podiumul Balonului de Aur a putut fi trecut cu vederea în propria țară.
Van Dijk nu a fost niciodată fundașul tipic al școlii olandeze. Nu a trăit din agresivitate permanentă, ci din calm, poziționare, autoritate și acea capacitate rară de a face pericolul să dispară înainte să devină vizibil. În perioada sa de vârf, părea imposibil de depășit. Chiar și acum, când primele semne ale uzurii apar firesc, prezența lui schimbă instantaneu greutatea unei echipe.
Olanda nu este, poate, favorita strălucitoare a turneului. Dar cu Van Dijk în centrul defensivei, rămâne o echipă greu de doborât. Duelurile cu Japonia, Suedia și Tunisia vor spune cât de departe poate merge formația lui Koeman, însă un lucru este clar: dacă Olanda visează la un drum lung, visul trece prin căpitanul ei.
Pentru Virgil van Dijk, acesta poate fi ultimul dans mondial. Pentru Olanda, poate fi încă o șansă de a transforma soliditatea, experiența și orgoliul unui lider uriaș într-o poveste memorabilă.
