Belgia a intrat în Mondial cu statut, cu nume grele și cu pretenții de echipă care știe să gestioneze marile seri. Egiptul a venit la Seattle cu răbdare, curaj și cu acea încăpățânare frumoasă a naționalelor care nu se mai mulțumesc doar să participe. Iar din întâlnirea acestor două lumi s-a născut un 1-1 intens, viu, cu tensiune, emoție și destule semne de întrebare pentru belgieni.
Pe hârtie, Belgia părea favorită. Pe teren, Egiptul a arătat că hârtia nu aleargă, nu se apără și nu inventează pase precum Mohamed Salah.
Naționala lui Rudi Garcia a început mai bine, cu mingea la picior și cu intenția clară de a-și impune ritmul. Kevin De Bruyne a trimis primul avertisment în minutul 7, cu un șut puternic, pe jos, care a trecut pe lângă poartă. Era genul de început care sugera o seară controlată de europeni. Numai că Egiptul nu venise să fie decor.
În minutul 19, Salah a găsit acea fracțiune de secundă pe care doar fotbaliștii speciali o văd înaintea tuturor. A primit, a ridicat privirea și a strecurat o pasă superbă la marginea careului pentru Emam Ashour. Iar Ashour a finalizat cu sânge rece, elegant și precis, trimițând mingea lângă bară, departe de intervenția lui Thibaut Courtois.
Seattle a simțit atunci primul șoc al serii: Egiptul conducea Belgia.
Pentru africani, golul a fost o izbucnire de mândrie. Pentru belgieni, o lovitură directă în orgoliu. Echipa lui Garcia a acuzat momentul, apoi a împins jocul spre poarta lui Mostafa Ahmed Shobeir, dar a făcut-o mai mult cu presiune decât cu claritate.
Trossard a încercat să forțeze egalarea în minutul 39, într-o fază în care belgienii au cerut și penalty pentru un presupus henț. Arbitrul a lăsat jocul să continue, iar Egiptul a rămas în picioare. Puțin mai devreme, africanii puteau chiar să lovească din nou, prin Ziko, al cărui șut plasat spre colțul lung a fost scos excelent de Courtois.
Înainte de pauză, Doku a avut una dintre cele mai mari ocazii ale Belgiei, dar a trimis peste poartă dintr-o poziție foarte bună, din centrul careului. A fost imaginea unei reprize în care Belgia a avut inițiativa, dar Egiptul a avut povestea.
După pauză, belgienii au ieșit mai apăsați, mai agresivi, mai conștienți că un debut ratat poate complica totul într-o grupă în care Iran și Noua Zeelandă așteaptă la rând. În minutul 53, De Bruyne a executat excelent o lovitură liberă, însă mingea a izbit violent bara, semn că seara refuza să se deschidă ușor pentru favoriți.
Egiptul, în schimb, a rămas periculos. Marmoush a scăpat pe contraatac în minutul 60 și a avut șansa de a transforma seara într-una istorică, dar a trimis mult peste poartă din interiorul careului. A fost clipa în care africanii au simțit cât de aproape pot fi de o victorie uriașă și cât de crud poate fi fotbalul atunci când nu închizi meciul.
Rudi Garcia a mutat în minutul 66. Romelu Lukaku a intrat în locul lui De Ketelaere, iar schimbarea a avut efect imediat.
La prima atingere importantă, atacantul belgian a atacat spațiul din fața porții și a obligat apărarea egipteană să ia decizii sub presiune. Thomas Meunier a centrat pe jos, periculos, în zona de foc, iar Mohamed Hany, prins între minge, poartă și prezența masivă a lui Lukaku, a deviat nefericit în propria plasă.
Belgia respira. Egiptul se prăbușea pentru o clipă în genunchi. Scorul devenea 1-1, nu printr-o construcție spectaculoasă, ci printr-o fază de forță, de instinct și de presiune pură.
Pe final, belgienii au încercat să transforme salvarea în victorie. Au împins liniile, au adus mingi în careu și au forțat eroarea decisivă. Dar Shobeir a fost acolo, lucid și inspirat. În minutul 83, portarul Egiptului a respins excelent lovitura de cap a lui Brandon Mechele și a păstrat pentru echipa sa un punct muncit, suferit și meritat.
S-a terminat 1-1, un rezultat care lasă senzații amestecate.
Pentru Belgia, este un avertisment serios. Talentul există, experiența există, numele mari sunt acolo, dar jocul a avut prea multe momente de confuzie și prea puține minute de autoritate reală. De Bruyne a încercat să tragă echipa după el, Doku a creat pericol, Lukaku a schimbat dinamica partidei, însă Belgia nu a arătat încă imaginea unei selecționate pregătite să domine grupa.
Pentru Egipt, remiza are gust dulce-amărui. Dulce, pentru că a rezistat în fața unei forțe europene și a demonstrat personalitate. Amar, pentru că victoria istorică a fost aproape. Egiptenii continuă să caute primul succes din istoria lor la Cupa Mondială, dar prestația de la Seattle le oferă motive reale de mândrie.
Salah a fost arhitectul momentului magic. Ashour, executantul perfect. Shobeir, garantul speranței până la ultimul fluier.
Grupa G este deja aprinsă.
Belgia și Egipt încep cu câte un punct, iar Iran și Noua Zeelandă se întâlnesc în această noapte, de la ora 04:00, ora României, într-un duel care poate da primul lider al grupei.
Pentru Belgia urmează partida cu Iran, pe 21 iunie, de la ora 22:00, ora României. Egiptul va întâlni Noua Zeelandă pe 22 iunie, de la ora 04:00, ora României.
La Seattle, Belgia a scăpat. Egiptul a impresionat. Iar Mondialul a mai primit o seară care ne amintește că, în fotbal, numele mari nu câștigă niciodată înainte de fluierul de start.
