A trecut o viață de când un adolescent slab, ambițios și încă necunoscut a plecat de pe insula portugheză Madeira, aflată în largul coastei de nord-vest a Africii, pentru a-și încerca norocul la Lisabona.
Astăzi, la 41 de ani, Cristiano Ronaldo încă visează, animat de același entuziasm care l-a făcut odinioară să-și strângă bagajele pentru a juca la grupele de juniori ale lui Sporting, să aducă fotbalului portughez trofeul care i-a lipsit mereu, Cupa Mondială FIFA.
Cea mai mare performanță a Portugaliei la un Campionat Mondial rămâne locul al treilea obținut în 1966, în Anglia, sub conducerea legendarului Eusébio, atacantul fulgerător născut în Mozambic, fosta colonie portugheză.
La turneul final găzduit de Statele Unite, Mexic și Canada, Ronaldo va conduce o națională a Portugaliei care își începe aventura miercuri, la Houston, împotriva selecționatei Congo, în Grupa K.
De-a lungul unei cariere uriașe, Cristiano a câștigat aproape tot ce se putea câștiga la nivel individual. Cu naționala, a atins și gloria continentală, titlul european din 2016 și, mai recent, al doilea trofeu UEFA Nations League, cucerit în 2025 alături de aceeași generație de jucători.
Totuși, Ronaldo nu a mai ajuns niciodată la un Mondial cu o națională portugheză atât de puternică, plină de staruri care strălucesc la cele mai mari cluburi ale Europei. Printre ei se numără mijlocașii Vitinha și João Neves, ambii dubli campioni europeni cu Paris Saint-Germain, cărora li se alătură, într-un compartiment median de clasă mondială, Bruno Fernandes, liderul lui Manchester United.
Cu un asemenea mijloc și cu numeroși jucători tehnici la dispoziție, selecționerul spaniol Roberto Martínez preferă un stil bazat pe posesie, nu pe un joc direct și vertical. Pe hârtie, această abordare pare să contrazică trăsăturile care au definit cariera lui Ronaldo. Martínez încearcă să-i valorifice instinctul letal de finalizare prin momente de tranziție, viteză și spații deschise.
Un joc de construcție, cu spații aglomerate, l-ar putea incomoda pe Ronaldo. Poate însă că portughezul își poate găsi inspirația chiar în povestea marelui său rival istoric, Lionel Messi. Argentinianul a cucerit în cele din urmă Cupa Mondială în 2022, în Qatar, după ce Lionel Scaloni a înțeles ceea ce alți selecționeri nu reușiseră, că Messi trebuia să joace pentru echipă, nu echipa pentru Messi. Sprijinit de un mijloc care a alergat enorm și a strălucit în jurul său, Messi a făcut diferența exact când și unde colegii săi aveau cea mai mare nevoie.
Poate că Martínez va reuși să-l convingă și pe Ronaldo să accepte un rol asemănător în mecanismul său tactic.
Mașina de goluri
CR7 a câștigat 35 de trofee în carieră, inclusiv cinci Ligi ale Campionilor, pe lângă succesele continentale obținute cu Portugalia. Dar cifrele sale individuale sunt și mai impresionante și deține în continuare recordurile pentru cele mai multe goluri în Liga Campionilor, 140, și cele mai multe pase decisive, 42, cele mai multe goluri la Campionatul European, 14, și 8 pase decisive, precum și recordurile de selecții internaționale, 228, goluri pentru echipa națională, 143, și victorii internaționale, 139. A câștigat de cinci ori Balonul de Aur.
Acesta este al șaselea său Campionat Mondial, un record pe care îl împarte cu Lionel Messi și mexicanul Guillermo Ochoa, ambii prezenți și ei în 2026.
„Din punct de vedere fizic, sunt bine. Nu v-ați uitat la meciuri?”, a spus Ronaldo când a fost întrebat despre forma sa înaintea Mondialului. Iar argumentele sunt de partea lui, cu doar câteva săptămâni în urmă, a devenit campion în Saudi Pro League cu Al-Nassr, club la care a ajuns în 2023, după dezamăgirea Portugaliei de la Qatar 2022, și pentru care a marcat deja 102 goluri în 107 meciuri.
„Nu știm dacă suntem favoriți sau nu”, a spus Ronaldo. „Asta se va vedea la final. Este o generație foarte bună și cred că le va aduce multe bucurii portughezilor.”
Aceasta este, de fapt, marea întrebare. Cu generația extraordinară pe care o invocă, Portugalia nu mai depinde exclusiv de talentul său pentru a crea ocazii. Va putea Cristiano să accepte un rol mai restrâns, într-o echipă în care jocul nu mai trece permanent prin el și în care mingea nu ajunge la el la fel de des?
Cu opt goluri în nouă meciuri internaționale în 2025 și 30 de goluri în 37 de partide pentru Al-Nassr în sezonul trecut, Ronaldo a demonstrat că timpul nu i-a șters calitățile esențiale.
Totuși, ultima impresie lăsată la Mondialul din 2022, în Qatar, a fost una apăsătoare. Frustrat că nu reușea să marcheze așa cum își dorea și iritat că unii coechipieri nu îl serveau suficient, Ronaldo a fost chiar trimis pe bancă în optimile de finală cu Elveția. A intrat pe final, într-o victorie clară, 6-1. Portugalia a fost însă eliminată apoi de Maroc în sferturile de finală, părăsind competiția cu mai multă amărăciune decât glorie.
Singurul său gol în Qatar a venit din penalty, într-o victorie cu 3-2 împotriva Ghanei, în faza grupelor. Atunci, ca și acum, au existat voci care au sugerat că această Portugalie spectaculoasă ar putea juca un fotbal mai fluent fără veteranul său star în centrul atacului. De la primii pași făcuți la Sporting Lisabona, Ronaldo a devenit celebru la Manchester United, și-a amplificat aura la Real Madrid și Juventus, apoi a ajuns în Arabia Saudită. La fel ca în naționala Portugaliei, a fost mereu figura centrală a echipelor sale.
Recent însă, Ronaldo a părut din nou frustrat după ce nu a reușit să marcheze în victoria cu 2-1 împotriva Nigeriei, ultimul amical disputat de Portugalia înainte de sosirea în cantonamentul din West Palm Beach, Florida.
Va putea Cristiano Ronaldo să se adapteze acum, dacă va fi nevoie, unui rol diferit, în ultima mare încercare de a atinge gloria supremă alături de țara sa?
