Maroc continuă să viseze. Și nu oricum, ci cu forța unei echipe care refuză să se oprească, care joacă fiecare meci cu inima pe masă și care transformă din nou Campionatul Mondial într-o poveste cu parfum de miracol.
Naționala africană a eliminat Olanda după un duel tensionat, dramatic și încărcat de emoție. A fost 1-1 după 90 de minute, același scor s-a păstrat și după prelungiri, iar la loviturile de departajare marocanii au avut sângele rece necesar pentru a merge mai departe. 3-2 la penalty-uri și visul mondial continuă.
Pentru Olanda, seara s-a încheiat dureros. „Portocala mecanică” a părăsit turneul după o serie de execuții surprinzător de slabe, într-un final în care presiunea a devenit prea mare. Pentru Maroc, a fost încă o demonstrație de caracter, curaj și credință.
În optimile de finală, Maroc va întâlni Canada, calificată după victoria dramatică împotriva Africii de Sud, scor 1-0, grație golului marcat de Stephen Eustaquio în minutul 90+2.
Meciul avea toate ingredientele unui duel uriaș. Maroc, semifinalista ultimei ediții a Cupei Mondiale, venea cu aura unei echipe care știe să sufere și să lovească în momentele mari. Olanda era una dintre favoritele indicate de Joachim Clement, economistul german devenit celebru după ce anticipase corect campioanele mondiale din 2014, 2018 și 2022.
Încă de la anunțarea echipelor de start, partida a căpătat o notă tactică aparte. Ronald Koeman a schimbat sistemul obișnuit și a renunțat la linia clasică de patru fundași. A mizat pe trei apărători centrali, cu Nathan Aké alături de Virgil van Dijk și Jan Paul van Hecke, iar Micky van de Ven a fost împins într-un rol de piston pe partea stângă. Sacrificatul a fost Tijjani Reijnders, lăsat în afara formulei de start.
Prima repriză nu a oferit spectacolul ofensiv pe care îl promitea afișul, dar a avut intensitate, contacte dure și dueluri la limită. Van Hecke și El Aynaoui au dus o luptă fizică permanentă, iar arbitrul brazilian Wilton Sampaio a fost nevoit să gestioneze momente tensionate, discuții lungi și proteste venite din ambele tabere.
Cea mai mare ocazie a primei părți a venit în prelungiri. Maroc a executat excelent o lovitură liberă din partea dreaptă, Gakpo a sărit pe sub minge, iar Saibari a fost la doar câțiva centimetri de gol. Singur, aproape de poarta goală, marocanul nu a reușit să împingă balonul în plasă. A fost primul mare moment în care Olanda a scăpat cu emoții uriașe.
După pauză, Maroc a ieșit de la cabine cu o energie diferită. Mai curajos, mai agresiv, mai prezent în joc. Achraf Hakimi a lovit bara, apoi a fost blocat în ultimul moment de Van de Ven, venit spectaculos din spate. Olanda rezista, dar tot mai greu.
Și totuși, din aproape nimic, „Portocala mecanică” a lovit. În minutul 72, Cody Gakpo a deschis scorul pe contraatac și a transformat singura mare ocazie a olandezilor din repriza secundă. Imediat după gol, atacantul s-a prăbușit în genunchi pe gazon, copleșit de emoții. Gândul său a mers către partenera lui, Noa van der Bij, care a pierdut sarcina chiar în timpul turneului. A fost un moment profund, dureros și uman, care a trecut dincolo de fotbal.
Marocul putea să cadă. Dar nu a făcut-o. Susținuți de miile de fani din tribune, care au cântat cu o pasiune fantastică, Hakimi și colegii săi au refuzat să accepte eliminarea. Au împins liniile, au pus presiune și au crezut până la capăt. Iar răsplata a venit prin Issa Diop, care a trimis meciul în prelungiri cu o lovitură de cap ce a aprins din nou speranța marocană.
Prelungirile au fost aproape ireale. Olanda a fost împinsă în propria jumătate și a încheiat cele două reprize suplimentare cu doar 17% posesie, fără șut și fără corner. Maroc a dominat teritorial, a avut mai multă energie și a părut echipa care își dorea mai mult calificarea.
La penalty-uri, drama s-a transformat în coșmar pentru batavi. Justin Kluivert și Quinten Timber, trimiși pe teren pe parcurs, au ratat amândoi. Nici Summerville nu a avut execuția necesară într-un asemenea moment. În schimb, Marocul a gestionat presiunea cu o maturitate extraordinară și a trimis Olanda acasă.
A fost o seară de extaz pentru Maroc și de durere profundă pentru Olanda. O calificare trăită cu lacrimi, pumni strânși și îmbrățișări interminabile. O nouă dovadă că această echipă marocană nu mai poate fi privită ca o surpriză trecătoare, ci ca o forță reală a fotbalului mondial.
Maroc merge mai departe. Cu suflet, cu luptă, cu o națiune întreagă în spate. Iar visul continuă.
