Stan Wawrinka și-a luat rămas-bun de la Wimbledon așa cum și-a trăit întreaga carieră, luptând până la ultima minge. Elvețianul de 41 de ani, triplu campion de Grand Slam, a fost eliminat în primul tur de Matteo Berrettini, scor 6-7 (7), 7-6 (16), 7-6 (7), 7-6 (5), la capătul unui duel spectaculos, întins pe patru ore și 16 minute.
A fost ultimul meci al lui Wawrinka pe iarba londoneză, într-un turneu care i-a oferit un wild-card pentru o ultimă apariție pe tabloul principal. De partea cealaltă a fileului s-a aflat Berrettini, finalist la Wimbledon în 2021 și unul dintre specialiștii suprafeței. Meciul a avut tot ce poate cere tenisul mare, dramatism, lovituri grele, orgoliu, patru seturi decise la tie-break și doi jucători care s-au respectat prin fiecare punct. Wawrinka a câștigat primul set, dar italianul a revenit cu răbdare și forță, gestionând mai bine momentele decisive.
La final, elvețianul a părăsit terenul vizibil emoționat, în aplauzele publicului. Nu a fost doar o înfrângere, ci închiderea unui capitol. Iar Wawrinka a simțit asta.
„A fost cu adevărat special. O susținere incredibilă, o atmosferă uimitoare, împotriva lui Matteo, care este un prieten bun și un tip extraordinar. Am avut o luptă frumoasă și sunt mulțumit de meci”, a spus fostul număr 3 mondial, potrivit ATP.
Wawrinka a vorbit și despre ceea ce l-a ținut atât de mult timp în circuit, legătura cu fanii.
„Unul dintre motivele pentru care am continuat să joc atât de mult a fost datorită fanilor și emoțiilor pe care le pot trăi și împărtăși cu ei în timpul meciurilor.”
Pentru Stan, Wimbledon a avut mereu o aură aparte, chiar dacă iarba nu a fost niciodată suprafața care i-a pus cel mai bine în valoare jocul. A ajuns de două ori în sferturile de finală, dar nu a cucerit niciodată turneul londonez, spre deosebire de Australian Open, Roland Garros și US Open.
„Istoria tenisului este unică aici. Prima dată când vii la Wimbledon, emoția pe care o simți doar plimbându-te prin complex este cu adevărat specială. Și, după mai bine de 20 de ani, încă am același sentiment”, a mărturisit elvețianul.
Wawrinka a recunoscut că iarba i-a cerut mereu un efort suplimentar.
„A fost întotdeauna puțin mai dificilă pentru mine, pentru jocul meu și pentru felul în care îmi câștig încrederea. Îmi place să am mai mult timp pe teren.”
Chiar și așa, ultimul său Wimbledon nu s-a încheiat cu regret, ci cu demnitate. Wawrinka continuă să privească acest ultim sezon ca pe o provocare, nu ca pe o retragere lentă.
„Este ultimul meu an, desigur. Dar am jucat un tenis bun și am avut meciuri bune. Încerc să fiu cât mai competitiv posibil până la ultimul turneu.”
Wimbledonul l-a salutat pe Stan Wawrinka cu respectul cuvenit unui mare campion. Iar el a plecat exact cum trebuia: obosit, emoționat, învins pe tabelă, dar uriaș în memoria celor care l-au văzut luptând.
