Există campioni care câștigă meciuri. Și există campioni care scriu istorie de fiecare dată când pășesc pe teren. Novak Djokovic face parte din a doua categorie. La 39 de ani, într-o eră dominată de o nouă generație de jucători, legendarul sârb a demonstrat încă o dată că experiența, caracterul și voința pot învinge orice obstacol. După un adevărat maraton tenisistic, întins pe parcursul a 5 ore și 14 minute, Djokovic l-a învins pe canadianul Felix Auger-Aliassime, scor 7-6 (10), 3-6, 6-3, 6-7 (5), 7-6 (10-4), și și-a asigurat calificarea în semifinalele de la Wimbledon. A fost unul dintre acele meciuri care definesc un turneu. O confruntare în care fiecare punct a avut greutatea unei finale, iar fiecare schimb de mingi a ridicat publicul în picioare.
Un duel în care nimeni nu a cedat
Încă din primul set s-a simțit că urma să fie o bătălie memorabilă. Auger-Aliassime a rezistat presiunii în momente critice, salvând două mingi de break la 4-5, însă experiența lui Djokovic și-a spus cuvântul într-un tie-break dramatic, adjudecat de sârb cu 12-10, chiar dacă acesta a acuzat probleme la gamba stângă. Canadianul nu s-a clătinat. A răspuns imediat în setul secund, profitând de o mică scădere în jocul adversarului și reușind break-ul decisiv înainte de a egala situația la seturi. Replica lui Djokovic a venit însă exact așa cum și-au obișnuit fanii de-a lungul ultimelor două decenii: calmă, calculată și nemiloasă. A profitat de fiecare ezitare a adversarului, a făcut break-ul care conta și și-a trecut în cont setul al treilea. Când părea că fostul lider mondial își croiește drumul spre victorie, Auger-Aliassime a găsit resurse impresionante. Canadianul a recuperat break-ul din debutul setului patru și a împins din nou partida în tie-break, unde a revenit spectaculos și a trimis sfertul de finală în decisiv.
Când presiunea devine combustibil
Ultimul act a fost o demonstrație de tenis la cel mai înalt nivel. Niciunul dintre cei doi nu a cedat vreun game pe propriul serviciu, iar calificarea avea să fie decisă într-un super tie-break, acolo unde marile caractere ies întotdeauna la suprafață. Djokovic a alergat după fiecare minge ca un debutant aflat la primul Grand Slam, a returnat impecabil, a gestionat perfect momentele de maximă tensiune și l-a împins pe canadian să riște din ce în ce mai mult. Experiența și luciditatea au făcut diferența. După peste cinci ore de luptă, sârbul a ridicat brațele spre cer, în timp ce întregul Central Court i-a oferit o nouă ovație memorabilă.
O bornă impresionantă și încă un vis
Victoria reprezintă succesul cu numărul 107 pentru Novak Djokovic pe iarba londoneză, o performanță fără egal în istoria Wimbledonului. Mai important însă, îl apropie la doar două meciuri de un obiectiv care continuă să îi alimenteze motivația: cucerirea celui de-al 25-lea titlu de Grand Slam, un record absolut în tenis. Pentru a ajunge în ultimul act, Djokovic va trebui însă să treacă de cea mai dificilă provocare posibilă. În semifinale îl așteaptă liderul mondial, Jannik Sinner, italianul care a ajuns între primii patru după o victorie în minimum de seturi împotriva germanului Jan-Lennard Struff.
Va fi confruntarea dintre prezentul tenisului mondial și unul dintre cei mai mari jucători din toate timpurile.
Djokovic: „Sunt momentele pentru care încă mai joc tenis”
Vizibil emoționat după unul dintre cele mai solicitante meciuri ale ultimilor ani, Djokovic a recunoscut că victoria a venit atât din calitatea tenisului practicat, cât și din forța mentală.
„Cu racheta și cu multă inimă am câștigat. Am reușit să îmi controlez emoțiile și nervii. Putea câștiga oricare dintre noi. Sunt momentele pentru care încă mai joc tenis. Sincer, mi-ar fi plăcut să fie finala. Nu știu cum o să mă ridic mâine din pat… dar sunt fericit. Foarte fericit. Este unul dintre cele mai bune meciuri pe care le-am jucat vreodată pe această arenă.”
La aproape patru decenii de viață, Novak Djokovic continuă să sfideze timpul. Iar pe iarba de la Wimbledon, acolo unde legenda sa a prins contur de-a lungul anilor, „Nole” demonstrează încă o dată că marile povești nu se încheie atunci când spune calendarul, ci atunci când campionii decid că a venit momentul.
