Rapid a pierdut derby-ul cu Dinamo, 0-1, dar explicația oferită ulterior de Daniel Pancu mută discuția dincolo de un simplu rezultat. Giuleștenii ajung la poartă, construiesc, produc situații, însă finalizarea rămâne marea problemă. Iar când antrenorul spune că aceeași lipsă de eficiență apare și la antrenamente, unde uneori este nevoie de șapte-opt acțiuni pentru un gol, atunci vorbim deja despre ceva mai profund decât o seară neinspirată.
Rapid nu a fost o echipă fără idei în derby. A avut momente bune. A găsit spații. A ajuns în zone periculoase. Stojilkovic a avut situațiile sale, Dobre a amenințat poarta, iar în anumite secvențe Rapid a reușit să împingă Dinamo suficient de jos pentru ca golul să pară mai degrabă o chestiune de timp.
Numai că fotbalul nu premiază intenția. Premiază execuția. Iar aici s-a făcut diferența. Dinamo a avut momentul ei. L-a folosit. Rapid le-a avut pe ale sale. Le-a irosit.
Când problema apare și la antrenament, nu mai poate fi numită ghinion
Poate cea mai importantă declarație a lui Pancu nu a avut legătură nici cu arbitrajul, nici cu eliminarea sa. A avut legătură cu poarta. Tehnicianul a explicat că inclusiv la antrenamente, în exerciții de superioritate numerică evidentă, eficiența rămâne scăzută. Uneori, un gol la șapte-opt acțiuni. Este genul de statistică ce explică mult mai bine un 0-1 decât o simplă colecție de ratări. Pentru că dacă se repetă, problema nu mai ține de inspirația unei seri. Ține de mecanism. Rapid știe să ajungă. Încă nu știe suficient de bine să închidă.
O echipă care încă învață propriul joc
Pancu admite că traseele și principiile sale nu sunt încă asimilate complet. Este firesc într-o echipă aflată la început de drum sub o idee nouă. Dar aici apare paradoxul. Rapid produce suficient cât să lase impresia unei echipe mature și ratează suficient cât să arate că încă nu este. Într-un derby, contradicția aceasta doare mai tare decât în orice alt meci. Pentru că toate ocaziile ratate se comprimă apoi într-o singură imagine, tabela. 0-1.
Pancu nu fuge nici de propriile decizii
Un alt lucru important este că antrenorul nu s-a ascuns în spatele explicațiilor convenabile. A admis că anumite schimbări pot fi discutate. A explicat înlocuirea lui Graovac prin cartonașul galben și prin nevoia de a gestiona viteza jucătorilor introduși de Dinamo. A vorbit și despre lipsurile lotului. Rapid mai are nevoie, în opinia sa, de un mijlocaș și de un fundaș stânga. Plecarea lui Andrei Borza începe să se simtă, mai ales într-o echipă care are nevoie de fundași laterali capabili să urce, să creeze superioritate și să țină adversarul sub presiune. În același timp, accidentările lui Kamara și Petrila reduc opțiunile într-un compartiment care, la prima vedere, părea bine acoperit.
Stojilkovic are calitate, dar încă nu are 90 de minute
Pancu îl vede pe Filip Stojilkovic drept un jucător capabil să inventeze o fază în orice moment. De aceea l-a ținut pe teren. Problema este că atacantul nu pare încă pregătit să susțină 90 de minute la intensitate maximă. Aici Rapid trebuie să găsească echilibrul. Să-l ajute să intre în ritm. Dar fără să-l forțeze. Să-i ofere minute. Dar fără să transforme tot jocul ofensiv într-o dependență de un singur om.
Eliminarea lui Pancu rămâne un episod, nu explicația
Tehnicianul și-a menținut punctul de vedere privind faza în urma căreia a fost eliminat. A considerat că jocul nu trebuia oprit în momentul în care Musi era la pământ, în condițiile în care nu fusese vorba despre o lovitură la cap și Rapid se afla în atac. În același timp, Pancu a recunoscut că interpretarea regulamentară poate fi discutată. Este un episod care va genera opinii. Dar nu el explică înfrângerea. Nici cartonașul roșu al antrenorului. Nici atmosfera. Nici ghinionul. Problema centrală rămâne aceeași: Rapid nu transformă suficient.
Giuleștiul nu duce lipsă de fotbal. Duce lipsă de cinism
Aici se află probabil diagnosticul cel mai corect. Rapid are joc. Are public. Are energie. Are suficientă calitate pentru a produce faze. Dar, în acest moment, îi lipsește acel ultim gest care separă o echipă plăcută de una care câștigă constant. Lovitura de grație. Execuția simplă atunci când apare șansa. Calmul de la 10 metri. Alegerea corectă într-o fracțiune de secundă. Cinismul fotbalistic, în sensul lui bun. Toate acestea se antrenează. Se construiesc. Se pot și transfera. Dar trebuie să apară repede. Pentru că Superliga nu acordă puncte pentru posesie, pentru ocazii sau pentru impresia artistică.
Urmează Ploieștiul
Pancu spune că Rapid va crește odată cu trecerea etapelor. Este posibil. Dar clasamentul nu așteaptă maturizarea perfectă a unei idei. Următorul test vine la Ploiești, cu Petrolul. Și acolo Rapid nu mai are nevoie să demonstreze încă o dată că poate ajunge de patru sau cinci ori în poziție de finalizare.
Trebuie să transforme una. Atât de simplu și atât de greu. Giuleștiul are deja ingredientele pentru fotbal bun. Acum trebuie să învețe partea care contează cel mai mult: să transforme jocul în goluri și golurile în victorii.
