Trebuia să fie o seară de sărbătoare. A devenit una dintre acele seri pe care un club ar prefera să le șteargă din memorie cât mai repede. În ziua Centenarului, cu marii campioni ai trecutului în tribune și cu „Franchi” pregătit pentru festivitate, Fiorentina a cedat neverosimil în fața nou-promovatei Frosinone, 0-3. După 0-4 cu Roma, Viola ajunge la șapte goluri primite în două etape și deschide brutal o serie de întrebări despre echilibrul unei formații construite pentru obiective importante.
Florenta a intrat în meci cu decorul unei seri speciale și a ieșit din el în huiduieli. În tribune se aflau nume uriașe din istoria clubului, între care Gabriel Batistuta și Rui Costa. În teren, însă, Fiorentina a oferit exact opusul imaginii pe care și-ar fi dorit-o într-o asemenea aniversare. Și poate tocmai asta face înfrângerea atât de grea. Nu doar scorul, ci contextul.
Fiorentina a atacat. Frosinone a lovit
Fabio Grosso a schimbat serios echipa după dezastrul de pe Olimpico. Au intrat Pongracic, Jimenez, Valdepenas, Oulai și Gudmundsson, iar Atta a revenit în linia de mijloc. Moise Kean, tot mai aproape de Como, nici măcar nu a fost convocat și a urmărit partida din tribună. Frosinone, în schimb, a venit cu un plan simplu și foarte bine executat. Ordine. Răbdare. Contraatac. Și Raimondo în centrul atacului.
Fiorentina a avut mingea, a produs acțiuni verticale și a avut momente tehnice foarte bune. Mastantuono a ridicat tribunele în picioare cu o rabona spectaculoasă după doar câteva minute. Dar fotbalul nu se joacă pentru aplauzele intermediare. Se joacă pentru goluri. Iar aici a început ruptura.
Două bare. Un gol anulat. Și 0-2 la pauză
Prima repriză a avut ceva aproape absurd. Fiorentina a lovit de două ori bara. Prima dată prin Mastantuono. Apoi prin Valdepenas. Gudmundsson a trimis mingea în plasă, însă golul a fost anulat pentru un ofsaid evident. Tot islandezul a mai irosit două situații importante. În mod normal, toate acestea ar fi trebuit să pregătească golul gazdelor. În schimb, tabela arăta la pauză: 0-2.
Frosinone a demonstrat o eficiență aproape cinică. În minutul 26, Kvernadze a profitat de libertatea prea mare oferită de Ndour, a centrat, iar Raimondo a apărut liber în fața porții după ce Pongracic l-a pierdut din marcaj. 0-1.
Doisprezece minute mai târziu, dintr-un corner, Bracaglia a câștigat duelul aerian după ce Dragusin l-a scăpat din vedere. Lovitură de cap. 0-2. Două atacuri. Două erori defensive. Două goluri. Și o lecție dură pentru Fiorentina: calitatea fără echilibru nu ajunge.
Atacul avea idei. Apărarea, deloc
Fiorentina a arătat bine în faza ofensivă. Au existat accelerări. Pase verticale. Schimbări rapide de direcție. Inițiativă. Dar în spatele mingii lucrurile au fost cu totul diferite. Linia de mijloc nu a filtrat suficient. Fundașii au lăsat spații mari. Adversarii au avut prea mult timp pentru a lua decizii. Oulai a demonstrat tehnică, dar a avut dificultăți în duelurile fizice și în protejarea zonei centrale. Iar fiecare tranziție a lui Frosinone a produs senzația că se poate întâmpla ceva. În prima repriză au existat și două faze controversate: un contact Dragusin–Monterisi în careu și o reacție a lui Jimenez asupra lui Bracaglia, fază care putea ridica discuții inclusiv despre un posibil cartonaș roșu. Dar Fiorentina nu poate pune această înfrângere pe seama arbitrajului. Problemele au fost mult mai profunde.
Franchi aștepta reacția. A venit 0-3
La pauză, stadionul era mai degrabă uluit decât furios. Mai exista însă speranța unei reacții. Un gol rapid. Un moment care să schimbe energia. O scânteie. N-a venit. Grosso a încercat să schimbe dinamica după aproximativ o oră, trimițându-i în teren pe Viery și Fagioli. Pentru prima dată, Fagioli și Oulai au evoluat împreună, cu internaționalul italian folosit mai avansat în linia mediană. Frosinone nu s-a clătinat. Dimpotrivă. A dat lovitura finală.
Raimondo, din nou. Și liniște la Florența
În minutul 67, Bracaglia a trimis o minge lungă excelentă. Raimondo a preluat cu dreptul. A pregătit execuția. Și a finalizat cu stângul. 0-3. O dublă pentru atacantul lui Frosinone. Și aproape verdictul definitiv al serii. În aceeași fază, Schmid i-a trecut mingea printre picioare lui Oulai, un detaliu care a devenit aproape simbolic pentru o repriză în care Fiorentina părea să piardă treptat controlul nu doar asupra meciului, ci și asupra propriei energii. Pe margine, imaginea era grea. În tribune, incredulitate. Pe teren, o echipă care încerca să înțeleagă cum ajunsese acolo.
Mastantuono, ultimul care a refuzat resemnarea
Dacă Fiorentina a avut un jucător care a continuat să creadă până la capăt, acela a fost Mastantuono. A mai încercat de două ori și după pauză. A cerut mingea. A atacat. A încercat să accelereze jocul. Dar singur nu putea schimba totul. Grosso a mai amestecat o dată echipa, cu Brescianini și Mandragora în centru și Atta mai avansat. Nici această variantă nu a produs golul atât de căutat. Ultima ocazie importantă i-a aparținut lui Pellegrino. Șut în afara porții. Apoi fluier final. Și huiduieli. Multe. Puternice.
O aniversare care ridică întrebări
Pentru Fiorentina, problema nu este doar înfrângerea cu o nou-promovată. Este faptul că vine imediat după 0-4 cu Roma. Șapte goluri primite în două meciuri. Două înfrângeri. Și multe dintre probleme seamănă între ele. Fiorentina are talent. Are jucători capabili să producă fotbal. Are resurse tehnice. Dar echilibrul dintre faza ofensivă și cea defensivă este, în acest moment, fragil. Iar într-un campionat precum Serie A, asemenea dezechilibre se plătesc rapid.
Frosinone, o victorie de povestit ani întregi
Dincolo de drama gazdelor, trebuie respectată enorm performanța lui Frosinone. Nou-promovata lui Alvini a venit pe un stadion pregătit pentru sărbătoare și nu s-a lăsat impresionată nici de atmosferă, nici de numele adversarului. A suferit. A fost salvată de bare. A acceptat perioadele de dominare ale Fiorentinei. Dar a fost extraordinar de lucidă când a avut mingea. Raimondo a marcat de două ori. Bracaglia a înscris și a oferit o pasă decisivă. Iar Frosinone obține prima victorie de la revenirea în Serie A. Nu oricum, ci cu 3-0 la Florența în seara Centenarului.
De la sărbătoare la tăcere
Pentru Fiorentina, aniversarea trebuia să unească trecutul și prezentul. Batistuta. Rui Costa. Un stadion îmbrăcat de sărbătoare. O generație nouă care trebuia să ducă povestea mai departe. În schimb, finalul a lăsat o imagine greu de uitat. Foștii mari campioni în tribune. Actualii jucători coborând spre vestiare. Și „Franchi” răspunzând cu fluierături.
Fiorentina – Frosinone 0-3. O seară care trebuia să vorbească despre o sută de ani de istorie. A ajuns să vorbească despre prezent. Și tocmai de aceea doare atât de tare.
Frosinone pleacă din Florența cu o victorie uriașă. Fiorentina rămâne cu o aniversare amară și cu certitudinea că, după șapte goluri primite în două etape, timpul festivităților s-a terminat. Acum începe munca.
