River, Panzeri și teoria risipei
River Plate cheltuiește bani, dar rezultatele întârzie. Adună fotbaliști, apoi întâmpină dificultăți când încearcă să renunțe la ei. În același timp, opoziția contestă tot mai apăsat o conducere care începe să dea semne de slăbiciune.
Problemele lui River nu sunt doar fotbalistice și nici nu au început odată cu ultimul eșec, eliminarea din Copa Sudamericana. Poate că sunt chiar probleme generate de abundența banilor, ar fi spus incisivul Dante Panzeri. Cu cât sunt mai puțini bani într-un cont, cu atât este mai redus „efectul corupător”, scria el în Burguesía y gangsterismo en el deporte, în 1974.
În ultimele meciuri, tensiunea a crescut până când atmosfera a devenit aproape irespirabilă, cu Eduardo Coudet strigând permanent de pe marginea terenului. Dar lipsa de măsură nu se regăsește doar pe gazon. Ea poate fi observată și în modul în care administrația lui Stéfano Di Carlo a intrat pe piața transferurilor, cumpărând jucători și încercând apoi să renunțe la alții a căror valoare a scăzut.
Di Carlo a cheltuit aproximativ 67,7 milioane de dolari în mai puțin de zece luni, de la preluarea președinției, pe 3 noiembrie 2025. Asta înseamnă o medie de aproximativ 6,7 milioane de dolari la fiecare 30 de zile. Dacă adăugăm cele 140 de milioane de dolari investite în transferuri de predecesorul său, Jorge Brito, totalul ajunge la 207,7 milioane. O sumă uriașă. Cazul lui Kevin Castaño este prezentat drept unul reprezentativ, River a investit 17 milioane de euro brut într-un jucător care, potrivit autorului articolului, nu a oferit randamentul așteptat.
Un club bogat, dar cu întrebări tot mai multe
Întrebarea este: pentru ce toate aceste cheltuieli? River generează resurse financiare importante, însă modul în care le folosește ridică semne de întrebare, mai ales în contextul dezbaterii din Argentina privind transformarea cluburilor în societăți anonime sportive – SAD.
River este o asociație civilă fără scop lucrativ, care pe 25 mai a împlinit 125 de ani. Clubul a investit în active durabile, precum extinderea stadionului și baza de la Cantilo, primită de la stat pentru 30 de ani.
Din punct de vedere financiar, instituția rămâne solidă și a primit în acest an inclusiv un credit de 100 de milioane de dolari. Criticile articolului se concentrează însă asupra modului în care au fost administrați banii destinați fotbalului și asupra activității conducerii sportive.
Francescoli și Longoria, în centrul criticilor
Enzo Francescoli, responsabil în structura sportivă încă din 2014, este criticat pentru faptul că nu oferă public explicații privind deciziile luate. În aceeași situație este plasat și spaniolul Pablo Longoria, angajat ca director sportiv. La momentul eliminării cu Independiente Santa Fe, Longoria nu se afla în Argentina, fiind plecat în Europa pentru propria căsătorie, într-o deplasare despre care se spune că fusese programată anterior.
Francescoli, Longoria și Di Carlo sunt considerați responsabili pentru ultimele decizii privind transferurile unor jucători mai în vârstă sau cu potențial redus de revânzare. În paralel, River a decis să renunțe la 14 fotbaliști rămași din perioada precedentei conduceri și solicitați anterior de Marcelo Gallardo. O parte dintre ei au ajuns să se pregătească separat la baza de la Cantilo.
Di Carlo și-a asumat deprecierea valorii acestor jucători, iar clubul a început să-i cedeze treptat. Matías Viña și Fabricio Bustos nu au încă o nouă destinație, în timp ce Giuliano Galoppo este aproape de Atlanta United, în MLS.
Opoziția ridică tonul
După eliminarea din Copa Sudamericana, criticile politice din interiorul clubului au devenit mai puternice. Carlos Trillo, reprezentant al minorității în conducere, a scris pe X: „Problema lui River nu este eliminarea dintr-o cupă. Problema este pierderea direcției fotbalistice și luarea unor decizii de milioane fără ca, până acum, rezultatele să fie la nivelul pe care River îl merită.”
Daniel Kiper a mers și mai departe, criticând externalizarea unor activități comerciale ale clubului și diminuarea, în opinia sa, a spațiilor destinate activităților sportive pentru membri. Articolul din Página/12 precizează că publicația a încercat să obțină și poziția prim-vicepreședintelui Andrés Ballota, însă nu a primit răspuns.
River are în continuare bani
Paradoxal, problemele sportive apar într-un moment în care clubul dispune de resurse importante. Din transferul lui Enzo Fernández de la Chelsea la Manchester City, River urmează să primească 5,5 milioane de euro, reprezentând procentul de 5% care îi revine.
Clubul ar urma să încaseze alte 2,3 milioane în urma plecării lui Exequiel Palacios la Ipswich Town și ar putea beneficia financiar și de un eventual transfer al lui Julián Álvarez de la Atlético Madrid. Dar principala forță economică rămâne masa impresionantă de membri, aproximativ 350.000 de socios activi, cifră care, conform Transfermarkt citat în articol, ar plasa River pe locul al treilea mondial, după Bayern München și Benfica, fiecare cu aproximativ 400.000.
Tensiunea a ajuns și în afara terenului
Situația sportivă dificilă începe însă să producă efecte și în relația dintre conducere și membri. După eliminarea la loviturile de departajare pe Monumental, un oficial responsabil de securitate, Ramiro Álvarez, a fost reclamat intern după un incident cu mai mulți socios.
Potrivit sesizării citate în articol, acesta ar fi încercat să închidă o ieșire, ar fi împins membri ai clubului și ar fi amplificat tensiunea într-o zonă foarte aglomerată. Opoziția a solicitat îndepărtarea sa preventivă din orice funcție legată de securitatea clubului și de contactul direct cu socios.
În fond, aceasta este ideea centrală a articolului: River nu suferă din lipsă de bani. Dimpotrivă. Are resurse, infrastructură și una dintre cele mai mari comunități de membri din lume.
Problema ridicată este alta: cum sunt transformați toți acești bani în fotbal, stabilitate și rezultate? Iar în momentul de față, tocmai răspunsul la această întrebare pare să lipsească.
