Formula 1 a intrat pentru prima dată pe Madring, noul circuit spectaculos construit în jurul IFEMA Madrid, iar primele antrenamente au adus deja viteză, accidente, controverse și semne de întrebare privind depășirile. Dincolo de cronometru există însă o cifră care ar trebui să provoace mai multă neliniște la București decât orice rezultat de pe pistă: aproape 470 de milioane de euro. Atât este estimat impactul economic al unui singur weekend de Formula 1 asupra Madridului.
Madring nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a-și arăta colții. Circuitul hibrid de 5,4 kilometri și 22 de viraje, cu zidurile amenințător de aproape, a fost descris drept unul dintre cele mai dificile trasee noi din calendar. George Russell a condus prima sesiune de antrenamente, iar Kimi Antonelli a fost cel mai rapid în FP2, confirmând startul excelent al Mercedes.
Arvid Lindblad a oferit și primul accident serios al weekendului, lovind barierele în virajul 13 și provocând steag roșu. Pilotul a scăpat nevătămat. Între timp, Lewis Hamilton și Antonelli au intrat în discuțiile rivalilor pentru incidente de obstrucționare, iar primele curse ale categoriilor suport au ridicat deja întrebarea esențială: va permite Madring suficiente depășiri sau vom avea duminică un spectaculos tren de monoposturi? Dar povestea care ar trebui să intereseze România începe dincolo de gardurile circuitului.
467 de milioane de euro. 8.850 de locuri de muncă. 83 de milioane către buget
Madridul nu a adus Formula 1 doar pentru zgomotul motoarelor sau pentru câteva fotografii frumoase cu oficialități pe grilă. Un studiu PwC realizat pe baza vânzărilor și investițiilor asociate evenimentului și publicat pe site-ul official Madring, estimează un impact economic de 467 de milioane de euro, aproximativ 8.850 de locuri de muncă și aproape 83 de milioane de euro din taxe și contribuții sociale. Primăria Madridului folosește o estimare ceva mai prudentă, de 450 de milioane anual, circa 8.000 de joburi directe și aproximativ 345.000 de spectatori.
Firește, există și reversul medaliei. Localnicii reclamă zgomotul, traficul și perturbarea vieții cotidiene, iar grupul Stop Fórmula 1 Madrid a raportat niveluri de peste 100 dB în timpul unor teste. Sunt critici legitime, care trebuie ascultate, iar beneficiile economice sunt deocamdată estimări, nu bilanțul final. Numai că aici începe inevitabil comparația cu România.
La Madrid se calculează milioane. La București încă explicăm că sportul nu este o cheltuială
Au trecut 36 de ani de la 1989, iar o parte a clasei politice românești pare încă surprinsă să afle că sportul profesionist poate fi și industrie. Produce locuri de muncă. Umple hoteluri și restaurante. Vinde bilete. Aduce turiști. Generează taxe. Creează infrastructură, marketing și expunere internațională. Iar atunci când investițiile sunt făcute inteligent, poate produce și sportivi.
Nu, România nu trebuie să construiască mâine un circuit de Formula 1 în jurul Palatului Parlamentului. Și nici să copieze Madridul fără să socotească riscurile și costurile. Dar ar fi util ca decidenții să înțeleagă măcar principiul. Iar dacă nu îl înțeleg, există o soluție mult mai demnă decât omnisciența de partid și să aducă lângă ei profesioniști care îl înțeleg.
Pentru că lipsa de expertiză poate fi reparată. Mult mai greu se repară incapacitatea de a realiza că îți lipsește. Madridul a semnat cu Formula 1 până în 2035 și încearcă să transforme un Mare Premiu într-un produs economic și de imagine globală. Noi încă purtăm, prea des, dezbaterea dacă sportul „merită banii”.
Poate că problema sportului românesc nu este că nu produce suficient. Poate că, după 36 de ani, încă avem prea puțini oameni în administrație capabili să înțeleagă cât ar putea produce.
