Pe 2 octombrie, calendarul sportului aduce împreună trei destine construite în lumi complet diferite. Constantin Popovici împlinește 38 de ani după o carieră în care a ajuns campion mondial sărind de la 27 de metri, Ciprian Marica ajunge la 41 de ani cu 25 de goluri marcate pentru România, iar Roberto Firmino împlinește 35 de ani, rămânând unul dintre simbolurile echipei Liverpool construite de Jürgen Klopp. Trei povești despre performanță, reinventare și longevitate.
Constantin Popovici, campionul care a ales să sară de la 27 de metri
Născut la București, pe 2 octombrie 1988, Constantin Popovici împlinește 38 de ani. A început în săriturile clasice în apă și a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, unde s-a clasat pe locul 23 la platforma de 10 metri. Dar partea spectaculoasă a poveștii sale avea să vină mai târziu. Popovici a trecut spre high diving, disciplina în care sportivii se aruncă în apă de la 27 de metri, și a ajuns în elita mondială. În 2022 a devenit campion european, iar anul următor a fost cel al consacrării absolute, campion mondial la Fukuoka și câștigător al Cupei Mondiale de high diving. În 2025 a revenit pe podiumul Campionatelor Mondiale, cucerind bronzul.
Este una dintre acele cariere care contrazic ideea că performanța trebuie să atingă obligatoriu apogeul la 20 și ceva de ani. Popovici și-a găsit cea mai mare glorie după 30 de ani, într-o disciplină în care câteva secunde despart controlul perfect de un impact violent cu apa. La 38 de ani, povestea lui nu este doar despre curajul de a sări de la 27 de metri. Este despre curajul de a-ți reinventa cariera.
Ciprian Marica, 25 de goluri pentru România
Tot la București, dar pe 2 octombrie 1985, se năștea Ciprian Marica. Fostul atacant al naționalei împlinește 41 de ani. Marica a debutat pentru România în 2003 și a încheiat aventura în tricoul naționalei cu 72 de selecții și 25 de goluri, cifre confirmate de Federația Română de Fotbal.
Dinamo a fost punctul de plecare, apoi cariera l-a purtat prin campionate importante ale Europei: Șahtior Donețk, VfB Stuttgart, Schalke 04, Getafe și Konyaspor, înaintea revenirii în România. A fost și component al lotului tricolor la EURO 2008.
Poate că una dintre imaginile reprezentative ale perioadei sale la națională rămâne începutul preliminariilor EURO 2016. La Pireu, împotriva Greciei, Marica a înscris din penalty unicul gol al partidei, România câștigând cu 1-0 chiar dacă atacantul a fost eliminat ulterior.
Cifrele rămân: 25 de goluri în 72 de meciuri pentru România. Iar într-un fotbal în care atacantul capabil să marcheze constant pentru echipa națională a devenit o resursă tot mai greu de găsit, bilanțul lui Marica merită privit din nou.
Roberto Firmino, atacantul care făcea echipa să funcționeze
La mii de kilometri distanță, în Maceió, Brazilia, pe 2 octombrie 1991, se năștea Roberto Firmino. Brazilianul împlinește 35 de ani. La Liverpool a devenit mult mai mult decât un atacant. În opt sezoane, între 2015 și 2023, Firmino a disputat 362 de partide și a înscris 111 goluri, câștigând Champions League, Premier League, Campionatul Mondial al Cluburilor, Supercupa Europei, Cupa Angliei și Cupa Ligii. Dar cifrele explică numai o parte din poveste. În sistemul lui Jürgen Klopp, Firmino a fost atacantul care cobora între linii, presa, recupera, crea spații și îi ajuta pe Mohamed Salah și Sadio Mané să devină devastatori. Liverpool însuși îl descrie drept un fotbalist al cărui amestec de talent și efort l-a transformat într-un favorit al tribunelor, iar rolul său de atacant central a fost unul pe care multe echipe au încercat ulterior să-l reproducă.
A marcat inclusiv golul decisiv împotriva lui Flamengo în finala Campionatului Mondial al Cluburilor din 2019, aducând lui Liverpool primul titlu mondial al clubului.
Constantin Popovici, Ciprian Marica și Roberto Firmino. 38, 41 și 35 de ani. Un campion mondial care sare de la 27 de metri, un atacant cu 25 de goluri pentru România și un brazilian care a demonstrat că valoarea unui număr 9 nu se măsoară doar prin golurile sale.
Trei aniversări. Trei motive să vorbim despre ceea ce rămâne cu adevărat din sport. Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
