Pe 7 octombrie, sportul românesc își amintește trei povești construite în epoci și discipline diferite. Simona Amânar împlinește 47 de ani, iar numele său continuă să fie rostit în sălile de gimnastică din întreaga lume. Stelian Burcea ajunge la 43 de ani după o viață petrecută în rugby, de la căpitanul Stejarilor la formarea noilor generații. Iar Valeria Bufanu-Ștefănescu împlinește 80 de ani, la mai bine de jumătate de secol după ce a adus României un argint olimpic.
Simona Amânar. Când numele tău devine parte din sport
Născută pe 7 octombrie 1979, Simona Amânar aparține unei generații în care gimnastica românească nu mergea la marile competiții pentru a spera la medalii. Mergea să le câștige. Palmaresul ei este impresionant: șapte medalii olimpice, dintre care trei de aur, obținute la Atlanta 1996 și Sydney 2000. La acestea se adaugă numeroase medalii mondiale și europene. La Sydney a venit momentul suprem. România a câștigat aurul pe echipe, iar Amânar a devenit campioană olimpică la individual compus. Federația Internațională de Gimnastică îi confirmă victoria, cu 38,642 puncte. Dar există ceva care trece chiar și dincolo de medalii. „Amânar”.
O săritură atât de dificilă încât a primit numele româncei care a prezentat-o și a rămas în Codul de Punctaj al gimnasticii. Medaliile stau într-o vitrină. Recordurile sunt depășite. Campioanele se retrag. Foarte puțini sportivi reușesc însă ceva mai rar: să-și lase propriul nume în vocabularul sportului lor. La 26 de ani după Sydney, când într-o competiție internațională auzim că o gimnastă pregătește un „Amânar”, România este încă acolo.
Stelian Burcea. Căpitanul care a schimbat terenul, nu și meseria
Tot pe 7 octombrie, în 1983, la Pitești, se năștea Stelian Burcea. Împlinește astăzi 43 de ani. Pentru cei care au urmărit rugby-ul românesc al ultimelor două decenii, figura lui este ușor de recunoscut. A debutat pentru România în 2006 și a ajuns să poarte banderola de căpitan. A participat la Cupele Mondiale din 2011 și 2015, într-o carieră internațională începută împotriva Franței. A câștigat titluri în România și a devenit una dintre figurile reprezentative ale rugby-ului timișorean. Există însă un detaliu aproape prea frumos pentru a fi inventat. Pe 7 octombrie 2012, chiar în ziua în care împlinea 29 de ani, Burcea și Timișoara deveneau campioni ai României.
Astăzi, fostul căpitan continuă dintr-o altă poziție. Experiența acumulată în teren este transmisă generațiilor care vin din urmă. Pentru că există sportivi care, după ultimul meci, pleacă. Și există alții care schimbă doar partea terenului din care încearcă să câștige.
Valeria Bufanu-Ștefănescu. Argintul câștigat într-o probă olimpică aflată la început
80 de ani împlinește astăzi Valeria Bufanu-Ștefănescu, născută la Bacău pe 7 octombrie 1946. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Mexico City 1968, München 1972 și Montreal 1976. Momentul care avea să-i definească însă cariera a venit în Germania. La München, în 1972, proba feminină de 100 metri garduri apărea pentru prima dată în programul olimpic în această formulă. Valeria Bufanu a ajuns în finală și a alergat în 12,84 secunde. Doar Annelie Ehrhardt, din RDG, a fost mai rapidă.
Românca devenea vicecampioană olimpică, iar COSR o păstrează între cele șase medalii de argint cucerite de România la München. Au trecut 54 de ani. Poate că pentru generația de astăzi numele Valeriei Bufanu nu mai are rezonanța marilor vedete ale prezentului. Tocmai aici începe însă rostul memoriei sportive.
Pentru că înaintea pistelor moderne, a rețelelor sociale și a contractelor uriașe au existat sportivi români care plecau la Jocurile Olimpice și se întorceau printre cei mai buni oameni ai planetei în disciplina lor.
Simona Amânar are o săritură care îi poartă numele. Stelian Burcea a purtat banderola României și apoi a ales să dea mai departe ceea ce a învățat. Valeria Bufanu a urcat pe podiumul olimpic într-o altă lume și într-o altă epocă. Trei generații. Trei sporturi. Același lucru care rămâne după ce tribunele se golesc: performanța. Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
