Au trecut 17 ani de la ultimul start al lui Mihai Leu pe traseele Raliului Hunedoarei. Era în 2008. Atunci, odată cu motorul care s-a stins, s-a stins și o parte din sufletul acestui oraș. Am crezut că a fost ultima filă, am crezut că povestea s-a închis, dar un campion nu lasă niciodată cortina să cadă. Mihai nu a încetat să creadă, nu a încetat să lupte și nu a încetat să viseze.
Astăzi, acel vis renaște. Hunedoara se ridică din tăcere și își redeschide inima. Străzile din Hunedoara vor vibra din nou, zgomotul motoarelor va răsuna printre blocuri, iar orașul va respira ca odinioară, cu fruntea sus și cu mândria de a fi din nou capitala pasiunii.
Pe 12-13 septembrie, sunt date care nu vor fi doar în calendar, ci în istorie.
Dar, în același timp, doare. Doare cumplit.
Pentru că acest moment ar fi trebuit să fie al lui, al lui Mihai. El ar fi trebuit să fie acolo, să ridice brațele către cer, să primească aplauzele, să privească oamenii în ochi și să știe că orașul i-a răspuns iubirii cu aceeași intensitate.
Doar că, din păcate, încă nu reușim ca națiune să facem ceea ce trebuie cât timp oamenii de valoare sunt printre noi. Ne trezim târziu, prea târziu. Prea des îi aplaudăm doar după ce tăcerea devine definitivă. Mihai Leu merita să audă asta în viață, să simtă că nu a luptat degeaba, că Hunedoara l-a purtat pe brațe, nu doar în amintiri.
Acum, fiecare roată care va atinge asfaltul, fiecare ecou al unui motor turat va fi un strigăt către el și fiecare bătaie de inimă a spectatorilor va fi pentru el. Trofeul Mihai Leu nu este o simplă cursă, este o înviere, este dorul transformat în forță, este iubirea unei comunități care nu vrea să-și uite eroul.
Da, e bine că se întâmplă. Da, e bine pentru oraș, dar adevărul e crud: ar fi fost infinit mai bine dacă Mihai ar fi fost acolo să zâmbească. Dacă ar fi putut ridica microfonul și să spună, cu glasul lui cald și hotărât: „Hunedoara, am reușit din nou!”
În 12-13 septembrie, Hunedoara nu va fi doar gazda unei competiții. Va fi gazda propriei lacrimi colective. Va fi scena unei iubiri care trece dincolo de moarte. Va fi clipa în care zgomotul mașinilor va fi acompaniat de suspine, de aplauze tremurate și de priviri către cer.
Hunedoara, onorează-ți eroul și fii acolo, fii pe circuit!
