Unele meciuri din Superligă seamănă cu niște filme de artă experimentală: greu de urmărit, greu de digerat, dar care au totuși un final neașteptat. Așa a fost duelul de la Clinceni dintre Unirea Slobozia și U Cluj – o partidă în care primul mare adversar nu a fost nici adversarul direct, nici arbitrajul, ci… terenul.
Suprafața de joc arăta ca un puzzle de iarbă montat în grabă, cu bucăți aduse parcă de prin pășuni diferite, cârpite la colțuri și lipite cu speranță. Fiecare pasă avea o traiectorie imprevizibilă, iar fiecare dribling era un pariu cu gropile ascunse. Nu vrem să ne gândim cum va arăta acest gazon în noiembrie sau decembrie. Dacă acum seamănă cu o improvizație, atunci probabil se va transforma într-un teren de rugby cu nămol.
Prima repriză: partea întunecată a fotbalului
Pe acest fundal, primele 45 de minute au fost o lecție de anti-fotbal. U Cluj a avut posesia, ba chiar a ținut mingea în proporție de 75%, dar fără nicio idee. Pase sterile, centrări care sfârșeau în nimic și un joc care semăna mai degrabă cu o oră de antrenament prost, decât cu o etapă de Superligă.
Unirea Slobozia, mai modestă ca lot, dar mult mai directă, a fost chiar mai periculoasă. Dragu a încercat de două ori să spargă barajul cu șuturi puternice, dar ținta l-a evitat. U Cluj a replicat târziu, prin Simion, cu un șut pe lângă poartă, dar era prea puțin pentru o echipă care sezonul trecut domina sezonul regulat.
Rezumatul reprizei? Două echipe care nu prea aveau de ce și nici cu ce. Nimic la nimic și pe tabelă, dar și în impresia generală.
Veteranul care a schimbat povestea
A fost nevoie de o gură de aer proaspăt la vestiare. Și efectele s-au văzut după pauză: ceva mai mult curaj, ceva mai multe riscuri. Purece a tras tare și l-a întins pe Gertmonas, iar Atanas Trică a avut șansa carierei, scăpat singur cu Rusu. Emoțiile și presiunea tatălui prezent în tribune l-au trădat însă, iar șutul său a fost mai degrabă o pasă la portar.
Câteva minute mai târziu, norocul a zâmbit ardelenilor. După o fază încâlcită în careul ialomițean, mingea a ricoșat, a sărit, a căzut și a revenit pe capetele jucătorilor lui U Cluj până când a ajuns la omul potrivit, în locul potrivit: Dan Nistor. Veteranul nu a iertat și a trimis mingea în plasă, semnând primul său gol al sezonului și, implicit, eliberarea echipei.
Finalul: control și eliberare
De acolo, jocul s-a schimbat. Micuța galerie clujeană a prins glas, iar U Cluj a început să paseze cu mai multă siguranță, să închidă spațiile și să își asume rolul de echipă care știe să-și conserve avantajul. Prepeliță a aruncat în luptă toate resursele ofensive, dar Unirea nu a reușit să găsească drumul spre egalare. Cea mai mare șansă a fost a lui Afalna, dar și acolo portarul ardelenilor a intervenit la timp.
În schimb, ardelenii au demonstrat că experiența cântărește greu într-un campionat haotic. Au ținut mingea, au pasat fără grabă și au „omorât” meciul, chiar dacă pentru spectatori spectacolul a rămas doar o promisiune.
Verdict
Unirea Slobozia pierde teren și alunecă în clasament, U Cluj prinde din nou loc în zona play-off și, poate cel mai important, scapă de coșmarul jocurilor pe cel mai prost teren din Europa. Trei puncte muncite, câștigate cu nervi, cu răbdare și cu un veteran care a adus aminte că fotbalul nu se face doar cu viteză și exuberanță, ci și cu instinct și experiență.
Iar dacă jocul nu a convins, cel puțin rezultatul a făcut-o. Iar într-un campionat unde „frumosul” e oricum un lux, asta e tot ce contează.
