„Egalul care zgârie tavanul: Oviedo scapă cu viață în minutul 90+7, sub privirea calmă a lui Horațiu Moldovan”

Sub ochii lui Horațiu Moldovan, mănușile au rămas reci pe bancă, dar pulsul a sărit în aer. Real Oviedo a trăit la Girona un meci din acelea de care antrenorii îmbătrânesc peste noapte și suporterii nu-și găsesc vocea până luni. Oaspeții au lovit întâi din penalty, chiar înainte de pauză, și au dublat la scurt timp după reluare, scenariu ideal pentru o echipă care își caută aerul în subsolul clasamentului. Apoi, fotbalul a răsturnat tot, Girona a încălecat partida, a egalat, a împins până la 3-2 în minutul 90, și deja se pregătea să stingă nocturna. Numai că Oviedo, orgolios și încăpățânat, a găsit ultima pasă și ultimul șut în 90+7 pentru un 3-3 care mușcă din deznădejde și miroase a punct câștigat cu dinții.

Moldovan, 27 de ani, a privit totul la câțiva metri de linia porții. Debutul lui la Oviedo se amână încă o dată, iar ironia fină a serii e că românul a văzut șase goluri fără să fi atins mingea. În cifre, remiza nu schimbă geografia, Girona și Real Oviedo rămân jos, cot la cot, câte 7 puncte, însă vibrația finalului poate face mai mult decât un antrenament reușit.

Urmează Cupa Regelui, deplasare la Ourense CF, o ocazie pentru Oviedo să-și stabilizeze pașii și, poate, pentru Moldovan să prindă în sfârșit poarta. România îl ține oricum în catastif, fiind pe lista stranierilor pentru noiembrie, alături de Ionuț Radu și Răzvan Sava, deși selecționerul a părut să-i închidă, deocamdată, ușa. Două locuri reale, trei nume serioase, iar ceasul bate: Bosnia – România pe 15 noiembrie și România – San Marino pe 18 noiembrie. Până atunci, Moldovan rămâne martorul elegant al unui egal care a însemnat mult mai mult decât o notă de subsol.