„Van de Ven, comandantul aerului! Tottenham învinge Everton cu două lovituri de cap și un fotbal de manual”

Everton vs Tottenham 0-3

Tottenham a plecat cu trei puncte prețioase de pe Hill Dickinson Stadium, după o primă repriză în care pragmatismul și disciplina tactică au făcut diferența. Sub cerul mohorât de pe malul Merseyside-ului, Micky van de Ven, fundașul olandez devenit căpitan de conjunctură, a semnat o dublă spectaculoasă, ambele goluri venind din cornere impecabil lucrate, care au făcut praf apărarea gazdelor.

Primul moment de glorie a venit după o centrare înaltă a lui Mohammed Kudus, recentrată perfect de Rodrigo Bentancur, iar van de Ven a lovit precis, plasat, la colțul scurt. Câteva minute mai târziu, istoria s-a repetat, de data aceasta, Pedro Porro a trimis o minge ideală, iar olandezul a plutit peste fundașii lui Everton pentru un nou gol cu capul. Două execuții, două tăieturi curate în tabloul perfect al lui Ange Postecoglou, un Tottenham matur, atent și eficient.

Everton, neînvinsă până acum pe noua arenă de la Bramley-Moore Dock (rebotezată comercial „Hill Dickinson Stadium”), a simțit pentru prima oară gustul frustrării acasă. Echipa lui David Moyes a încercat să răspundă, să preseze, să-și impună jocul aerian, dar totul s-a oprit la un detaliu: siguranța apărării londoneze și calmul portarului Guglielmo Vicario, impecabil în gestionarea fazelor tensionate.

În presa engleză, „The Telegraph” vorbea despre un Tottenham „care și-a recăpătat simțul proporțiilor”, iar „The Guardian” remarca lucid că „Spurs a câștigat fără să strălucească, dar cu o claritate a intenției care lipsește altora”. În timp ce fanii lui Everton încă visau la o revenire târzie, timpul s-a scurs în favoarea oaspeților, care au controlat inteligent ritmul și spațiile.

Pentru Tottenham, victoria (0-3) nu e doar o demonstrație de forță, ci o declarație de seriozitate, o echipă care a învățat să câștige meciurile grele fără spectacol, dar cu o maturitate rar întâlnită. Pentru Everton, e un pas înapoi, dar nu o prăbușire, noua lor casă a cunoscut, în sfârșit, și gustul amar al înfrângerii.

Și, undeva între zgomotul tribunei și rafalele de ploaie, van de Ven a scris în liniște cronica unui meci câștigat cu capul, la propriu și la figurat, iar semnătura finală ia apărținut lui Pape Matar Sarr care a cimentat victoruia lui Spurs ’89.