ARADUL VA FIERBE! UTA – CORVINUL, DERBY CU SÂNGE LATIN: RĂZBOI PENTRU PUNCTE, FRĂȚIE ÎN PELUZĂ ȘI O „MICĂ ARGENTINA” PE FRANCISC NEUMAN!

Sâmbătă, de la 18:30, Aradul are toate ingredientele pentru una dintre acele seri în care fotbalul încetează să mai fie doar despre clasament. Va fi despre orgoliu, curaj, cântec, culori și oameni.

UTA – Corvinul Hunedoara se joacă pe „Francisc Neuman”, într-un decor aproape paradoxal: arădenii sunt gazde, dar hunedorenii cunosc deja foarte bine stadionul pe care își dispută partidele considerate „acasă”. De această dată însă, Corvinul schimbă vestiarul și statutul. Vine ca oaspete.

Doar pe hârtie? Asta rămâne de văzut. Pentru că sâmbătă, la Arad, până și noțiunea de „acasă” va avea mai multe nuanțe.

Maxim nu admite povestea favoritului

Florin Maxim nu se lasă sedus de clasament și nici de începutul mai complicat al UTA-ei. Antrenorul Corvinului vede dincolo de puncte și avertizează că adversarul are mai mult fotbal decât indică rezultatele.

„Nu pot să spun că suntem noi favoriți într-un meci în deplasare”, spune Maxim.

Și argumentează. UTA are, în opinia sa, un joc consistent și oameni capabili să scoată pericolul dintr-o fază care pare moartă. Maxim a oferit chiar exemplul partidei cu Rapid, vorbind despre acea capacitate a arădenilor de a găsi o diagonală, o așezare, o execuție și, brusc, de a apărea în fața porții. Sinani este unul dintre oamenii evidențiați.

„Sunt jucători inventivi în față, jucători buni unu contra unu. De asta spun că va fi un meci dificil pentru noi”, este analiza tehnicianului hunedorean.

Așadar, Corvinul nu vine cu pieptul umflat, dar nici cu capul plecat.

„Suntem o echipă muncitoare, o echipă care va munci pentru fiecare punct. Ne știm potențialul”. Aici este, poate, cheia Corvinului lui Maxim: realism fără complexe.

Mihalcea știe și el ce vine spre UTA

Respectul traversează tunelul dintre cele două vestiare. În declarațiile sale de dinaintea confruntării, Adrian Mihalcea a numit întâlnirea „o partidă delicată” și a remarcat startul foarte bun al Corvinului.

Iar aprecierea pentru Florin Maxim a fost lipsită de echivoc: „Au un antrenor foarte bun, care de câțiva ani performează și presupun că știe foarte bine cum să-i unească”.

Mihalcea vede o echipă căreia îi place mingea, care încearcă să conducă jocul și care dispune de experiență și valoare în poziții-cheie.

„Au multe atuuri, în momentul de față, de partea lor”, admite tehnicianul UTA-ei.

Când doi antrenori vorbesc atât de atent unul despre celălalt înaintea unui asemenea meci, nu avem declarații de complezență. Avem doi oameni care par să fi înțeles foarte bine pericolul din celălalt vestiar.

Hrezdac, Iacob și oamenii care au nevoie să simtă încrederea

Maxim a vorbit și despre fotbaliștii săi. Despre jucători care uneori nu au nevoie de formule magice, ci de ceva mult mai simplu: încredere. Hrezdac este unul dintre exemple. A venit după o perioadă în care jucase mai puțin și și-a câștigat locul. Despre Iacob, tehnicianul Corvinului a transmis aceeași idee: dacă îi oferi încredere și continuitate, primești răspuns. Este filosofia unui antrenor care pare să prefere construcția în locul verdictului rapid. Iar Corvinul de astăzi seamănă destul de mult cu această idee. Nu face mult zgomot înainte. Încearcă să vorbească pe teren.

Și acum vine partea care poate transforma meciul într-o poveste

Pentru prima dată la un meci oficial direct de Superligă, ultrașii UTA-ei și cei ai Corvinului vor sta împreună, în același sector.

Da, ați citit bine. Într-o perioadă în care cuvântul „ultras” ajunge uneori în spațiul public numai lângă incidente, două dintre galeriile cu identitate puternică din vestul țării au ocazia să ofere o altă imagine.

Sunt înfrățite și au decis să stea împreună. Maxim nu încearcă să intre peste lumea tribunelor:

„Așa au hotărât ei. Trebuie să le respectăm decizia. Ei sunt alături de noi peste tot. Dacă au hotărât să stea împreună, asta e. Înseamnă că Aradul va beneficia și de aportul suporterilor noștri”.

Aici merită o reverență pentru ambele galerii. Nu pentru că trebuie idealizată lumea ultras și nici pentru că o prietenie între galerii garantează automat o seară fără tensiuni. Fotbalul are adrenalină, orgolii și momente în care temperatura poate urca foarte repede. Tocmai de aceea, responsabilitatea tuturor este enormă. Dar dacă această înfrățire va fi exprimată prin cântec, steaguri, coregrafii și respect, atunci

Aradul și Corvinul, poat oferi fotbalului românesc una dintre imaginile sale frumoase. Poți să-ți iubești nebunește echipa fără să-l urăști pe omul care o iubește pe cealaltă. Pare simplu. În fotbal, uneori este revoluționar.

Ángel Gillard, bine ai venit în mica noastră Argentina!

Și undeva, în mijlocul acestei nebunii frumoase, va exista și un argentinian. Ángel Gillard. Pentru omul Corvinului, atmosfera de sâmbătă poate avea ceva familiar. Nu vom transforma Aradul în Buenos Aires dintr-o metaforă și nici „Francisc Neuman” în Bombonera.

Dar pasiunea nu are nevoie de pașaport. Când peluza se ridică, când steagurile încep să danseze și mii de oameni cântă pentru un tricou, argentinienii au un cuvânt aproape sacru pentru lumea aceea: hinchada.

Noi îi spunem galerie și sâmbătă, Gillard s-ar putea simți puțin mai aproape de casă. Pentru că Argentina și România pot fi despărțite de un ocean, dar există o limbă pe care ambele o vorbesc fără traducător: fotbalul trăit cu inima.

Maxim către Coman: succes… dar de duminică!

Florin Maxim a livrat, involuntar poate, și replica perfectă pentru spiritul acestui meci. Antrenorul Corvinului consideră că rezultatele UTA-ei și ale vârfului Marius Coman nu reflectă în totalitate jocul echipei și este convins că arădenii au capacitatea să revină.

Numai că…

„Eu sper să o facă după meciul cu noi. Le doresc succes, dar au capacitatea să intre în formă, pentru că doar rezultatele au lipsit”.

Excelent. Într-o singură idee încape aproape tot fotbalul de sâmbătă. Te respect. Te apreciez. Îți doresc binele. Dar cele trei puncte le vreau eu.

Pentru asemenea seri s-au construit stadioanele

Maxim speră la un stadion plin. Și noi sperăm la același lucru. Nu pentru UTA împotriva Corvinului. Nu pentru Corvinul împotriva UTA-ei. Pentru fotbal. Pentru copilul care intră prima dată pe „Francisc Neuman” ținându-și tatăl de mână. Pentru omul care merge la stadion de 30 de ani. Pentru arădeanul care își pune fularul roș-alb. Pentru hunedoreanul care își urmează echipa oriunde îl duce calendarul. Pentru cântecul care începe într-un colț și, pentru câteva secunde, pare că ridică stadionul de la pământ.

UTA are orgoliu, calitate și foame de puncte. Corvinul are elan, încredere și acea dezinvoltură despre care vorbește Maxim. Mihalcea știe că îl așteaptă o partidă dificilă. Maxim știe că UTA poate pedepsi o singură secundă de neatenție. Iar galeriile știu că, după primul fluier, fiecare va dori în adâncul sufletului același lucru: să câștige ai lui. Și este absolut firesc.

Sâmbătă, ora 18:30: toată lumea la fotbal!

UTA și Corvinul vor fi adversare timp de 90 de minute. Aradul și Hunedoara își vor apăra culorile. Iar două galerii înfrățite vor încerca să demonstreze că pasiunea poate fi feroce fără să-și piardă respectul.

Pe teren, duel. În tribună, cântec. În piept, două inimi care bat pentru două echipe diferite.

Dacă jucătorii vor răspunde atmosferei, dacă tribunele vor păstra frumusețea acestei povești și dacă pasiunea va rămâne acolo unde trebuie, sâmbătă seara putem primi ceva mai valoros decât trei puncte: un argument că fotbalul românesc încă știe să producă seri pentru care merită să pleci de acasă și să mergi la stadion.

Iar dacă Ángel Gillard va ridica pentru o secundă privirea spre peluză și va avea impresia că aude undeva, foarte departe, ecoul unei hinchada argentiniene…să nu se mire. Sâmbătă seara, la Arad, fotbalul se vorbește și cu accent sud-american