FCSB a părut să-și fi găsit, pentru un minut, cheia serii. Bîrligea a deschis scorul în minutul 36, un gol lucrat cu migală și finalizat rece. Doar că Botoșaniul lui Leo Grozavu n-a clipit. Patru minute mai târziu, Dumiter a egalat cu o execuție pragmatică, iar după pauză Kovtaliuk a semnat o dublă (’67, ’90+2) care a transformat un meci echilibrat într-un rechizitoriu: 3–1, stadionul în picioare (6.972 de spectatori) și un al doilea loc meritat prin organizare și curaj.
Adevărul, spus pe un ton de nord: Botoșani are idee, identitate și o foame sănătoasă. FCSB are posesie fără venin, spații lăsate pe tranziție și o oboseală mentală greu de mascat. Când Grozavu a urcat blocul și a strâns liniile, jocul s-a înclinat iremediabil; când FCSB a fost chemată să răspundă, a trimis pase laterale.
Detaliul care a cântărit
- Echilibrul emoțiilor: golul lui Bîrligea trebuia să tempereze, nu să înmoaie. Botoșaniul a egalat rapid, semn că planul n-a fost deraiat nici o secundă.
- Tranziția defensivă a campioanei: spații între linii, fundași expuși în alergări înapoi. Kovtaliuk a mirosit fisura și a mușcat de două ori.
- Ritmul impus de gazde: presing selectiv, ieșiri verticale, benzi folosite inteligent. Nimic baroc, totul la obiect.
Unde s-a rupt filmul
Pe flancul FCSB, fundașul Toma a fost depășit constant în duel direct și în atacarea spațiilor din spatele lui. E corect să vorbim despre curaj și minute oferite tinerilor, dar încă o dată se vede că „regula under” devine cec în alb pentru lipsa de valoare atunci când e aplicată dogmatic. În fotbalul serios, oriunde în lume, joacă valoarea, nu regula. Când selecția e impusă din pix, terenul taxează: timing greșit, poziționări întârziate, metri oferiți adversarului exact unde doare.
Concluzia
Cinci înfrângeri în zece etape nu sunt „accidente”, ci diagnostic. Play-off-ul se depărtează, iar „a fi campioană” fără reflexe de campioană devine o contradicție în termeni. Între timp, Botoșani urcă pe doi și îl ține echipa lui Gigi Becali la 12 puncte distanță de Leo Grozavu, o propoziție care, spusă în urmă cu o lună, părea glumă. Acum e clasament.
Botoșani a câștigat pentru că a știut exact ce vrea. FCSB a pierdut pentru că n-a mai știut cum să vrea. În fotbalul serios, ironia e simplă: cine aleargă mai bine către idee, aleargă mai des către victorie. Aici, nordul a alergat mai bine.
