Corvinul s-a întors pe stadionul unei amintiri care încă înțeapă la Hunedoara și a plecat de această dată învingătoare. Minaur Baia Mare – Corvinul 2-3, după un meci mult mai complicat decât ar putea sugera diferența de valoare dintre cele două loturi. Gazdele au deschis repede scorul, Mario Bratu a răspuns cu un hat-trick superb, iar băimărenii au refuzat să capituleze până în ultimele secunde. Hunedorenii merg în grupele Cupei României, competiția care, după triumful istoric din 2024, ocupă un loc aparte în ADN-ul acestui club.
Sunt stadioane pe care revii pentru un meci și sunt stadioane pe care revii pentru a te întâlni puțin și cu trecutul. Pentru Corvinul, Baia Mare aparține celei de-a doua categorii.
Aici, în 2022, Hunedoara pierdea unul dintre meciurile care au durut profund, rata promovarea din Liga 3 și pleca acasă cu senzația unei oportunități scăpate printre degete. Patru ani mai târziu, Corvinul s-a întors într-o cu totul altă postură, ca echipă de Superligă, câștigătoare a Cupei României în 2024 și favorită certă în fața Minaurului.
Numai că fotbalul are o memorie uneori aproape ironică. După numai șapte minute, tabela arăta 1-0 pentru Minaur. Pentru câteva clipe, probabil că prin mintea celor veniți de la Hunedoara a trecut inevitabil fantoma acelui 2022.
Minaur lovește prima. Corvinul se trezește
Corvinul a început cu o anumită lejeritate, iar gazdele au înțeles imediat că într-un meci eliminatoriu respectul pentru favorită nu trebuie confundat cu teama. În fața a aproximativ 1.800 de spectatori, Minaur a prins curaj. Într-o altă parte a stadionului, era “Peluza Nord”, grupul de suporteri hunedoreni, redus numeric, dar deloc discret, a oferit însă coloana sonoră a serii. Corviniștii s-au auzit constant și, pentru perioade bune, au câștigat fără drept de apel duelul tribunelor.
Pe gazon, Florin Maxim alesese rotația: Frănculescu – F. Iacob, Abualnadi, Florin Ilie, Zanc – Goodlad, Cărăruș, Ronaldo Deaconu – Gillard, Hayatu, Mario Bratu.
S-au schimbat oamenii. Ideea trebuia să rămână, iar după golul primit, Corvinul a început încet să redevină Corvinul.
Mario Bratu schimbă povestea serii
Minutul 26 a adus egalarea și o fază construită exact așa cum și-ar fi dorit banca hunedoreană. Goodlad a progresat în flancul stâng, a ajuns până în apropierea careului și l-a găsit pe Mario Bratu. Finalizarea a fost simplă doar în aparență, un șut plasat din interiorul careului, jos, lângă bară. 1-1. Corvinul își recuperase echilibrul. Nu însă și controlul complet. Două minute mai târziu, Minaur a atacat pe partea dreaptă, iar Frănculescu a fost obligat să respingă cu dificultate în corner. În minutul 35, gazdele au venit din nou periculos pe același culoar.
Și aici a existat poate singura problemă realmente repetitivă a primei reprize pentru echipa lui Maxim. Flancul stâng defensiv al hunedorenilor a oferit în câteva momente mai mult spațiu decât și-ar fi dorit staff-ul tehnic. Nu a fost nevoie de vreun indicator rutier pentru ca Minaur să observe traseul, iar gazdele au revenit acolo, profitând de câteva sincronizări imperfecte și de distanțe prea generoase între jucătorii Corvinului. O vulnerabilitate discretă pe hârtie, dar suficient de vizibilă pe gazon pentru a necesita corecții la pauză. Iar Florin Maxim avea să le facă.
Bratu, execuție de colecție: 2-1!
Până atunci însă, scena i-a aparținut din nou lui Mario Bratu. Minutul 40. Lovitură liberă de la aproximativ 20-22 de metri. Bratu a executat superb și a trimis mingea în plasă. 1-2. Dublă Mario Bratu. În mai puțin de un sfert de oră, Corvinul trecuse de la neliniște la control. A fost, poate, cea mai bună demonstrație a maturizării acestei echipe: nu faptul că nu greșește, ci felul în care reacționează atunci când greșește. Hunedorenii au intrat la cabine în avantaj și după o perioadă finală de repriză în care au dictat mult mai clar desfășurarea jocului.
Maxim vede problema și intervine
Pauza a adus schimbări importante. Alex Neacșa a fost trimis în teren, iar căpitanul Corvinului a preluat postul de fundaș stânga, în timp ce Pîrvulescu l-a înlocuit pe Ronaldo Deaconu.
Efectul s-a observat. Partea stângă, vulnerabilă în câteva momente înainte de pauză, a căpătat stabilitate. Mai mult decât atât, odată cu apariția lui Neacșa, flancul respectiv s-a transformat dintr-o zonă în care Minaur găsise spații, într-una din care Corvinul putea împinge jocul spre poarta adversă. O corecție tactică simplă, dar importantă. Minaur nu dispăruse însă. În minutul 61, Alexandru Buziuc, fostul jucător al Corvinului, a fost implicat într-o acțiune care a dus Baia Mare foarte aproape de egalare. Un minut mai târziu, același Buziuc a încercat un șut frumos din întoarcere. Era limpede că fostul corvinist își dorea golul.
Mario Bratu. De trei ori!
Apoi a venit minutul 66 și momentul care părea să închidă calificarea. Hrezdac a recuperat în propria jumătate și a dus inteligent acțiunea înainte. Mingea a ajuns la Mario Bratu, iar acesta, rămas în situație favorabilă, a ales soluția cea mai elegantă: lob peste portarul Minaurului. 1-3. Hat-trick Mario Bratu!
O seară începută pe bancul de probe al rotației devenise recitalul personal al unui jucător care tocmai îi transmitea antrenorului său un mesaj imposibil de ignorat. Într-un sezon lung, cu Superliga și Cupa României, Florin Maxim nu poate trăi cu 11 titulari. Are nevoie exact de asemenea răspunsuri. Jucători care atunci când primesc o oportunitate nu vin doar să completeze echipa. Vin să-i pună probleme antrenorului atunci când trebuie să alcătuiască următorul prim „11”.
Minaur refuză să moară
Florin Maxim a continuat să introducă experiență și prospețime. În minutul 70, Espinosa i-a luat locul lui Gillard, iar Yeboah l-a înlocuit pe eroul serii, Mario Bratu. Pentru ultimele 20 de minute, Corvinul ajunsese foarte aproape de formula obișnuită de Superligă. La 3-1, meciul părea rezolvat. Doar părea. Minaur a avut meritul enorm de a nu accepta verdictul. În minutul 78, Ciubăncan a trimis superb cu capul, de la aproximativ 11 metri, și a redus diferența. 2-3. Dintr-odată, liniștea s-a evaporat.
Poate că hunedorenii au considerat prea devreme că treaba era făcută. Poate că Minaur a simțit pur și simplu că nu mai avea nimic de pierdut. Cert este că ultimele 10-15 minute au aparținut în bună măsură gazdelor. Baia Mare a urcat liniile, a împins jocul spre poarta lui Frănculescu și a atacat în valuri.
Buziuc a continuat să fie unul dintre cei mai activi oameni ai gazdelor. A alergat, a căutat spațiile, a insistat și a părut animat suplimentar de întâlnirea cu fosta sa echipă. Corvinul nu mai controla meciul. Dar îl gestiona. Uneori, și aceasta este o calitate.
Frănculescu, intervenția calificării
Finalul a venit cu pulsul ridicat pe ambele bănci. Hayatu a fost faultat, iar impactul i-a lăsat pentru câteva momente la pământ atât pe hunedorean, cât și pe adversarul său. Apoi, în minutul 90+1, Minaur a mai găsit o ultimă breșă. Și cine putea apărea dacă nu Buziuc? Fostul jucător al Corvinului a fost foarte aproape de 3-3, însă Frănculescu a intervenit excelent. A fost una dintre acele parade care nu apar lângă numele marcatorilor, dar valorează aproape cât un gol.
Minaur a mai încercat. Corvinul a rezistat. Fluier final. Minaur Baia Mare – Corvinul Hunedoara 2-3.
Corvinul și Cupa: o relație care nu mai poate fi tratată ca una oarecare
Pentru multe cluburi, Cupa României poate deveni o competiție secundară atunci când calendarul se aglomerează. Pentru Corvinul este aproape imposibil. Trofeul câștigat în 2024 a schimbat dimensiunea proiectului hunedorean. A readus un nume uriaș al fotbalului românesc în prim-plan și a transformat o poveste frumoasă într-un fenomen care a depășit granițele Hunedoarei.
De aceea, fiecare nouă aventură în Cupă poartă inevitabil ceva din acea memorie. Iar calificarea de la Baia Mare are și o mică simbolistică proprie.
Corvinul s-a întors într-un loc în care, cu patru ani în urmă, pleca învinsă și cu un vis frânt. Acum pleacă mai departe. Nu după un meci perfect. Poate tocmai de aceea victoria este interesantă.
A existat începutul superficial. Au existat spațiile oferite adversarului, mai ales în prima repriză. Au existat momente în care Minaur a arătat că diferența de eșalon nu joacă singură fotbal. Și au existat ultimele minute în care calificarea a trebuit apărată cu luciditate și cu o intervenție mare a portarului.
Dar au existat și reacția, calitatea individuală, schimbările inspirate și, mai presus de toate, Mario Bratu. Trei goluri. Trei execuții diferite. O seară pe care n-o va uita prea curând.
După acel spectaculos 3-0 cu CFR Cluj, Corvinul a primit la Baia Mare o provocare complet diferită. Nu una de strălucire, ci una de caracter. Și poate că acesta este detaliul care spune cel mai mult despre echipa lui Florin Maxim.
Echipele mature nu sunt cele care nu au slăbiciuni. Sunt cele care le identifică, le corectează și găsesc drumul spre victorie chiar și atunci când adversarul le obligă să sufere.
La Baia Mare, Corvinul a suferit. Dar s-a calificat. Iar povestea sa cu Cupa României continuă.
