Universitatea Craiova a câștigat la Bacău, 2-1, și și-a început cu trei puncte parcursul în grupele Cupei României. Campioana și deținătoarea trofeului a trecut peste o repriză secundă complicată, peste eliminarea lui Baptiste Roux și, mai ales, peste o suprafață de joc pe care fotbaliștii puteau descoperi în orice minut că ligamentele au și ele limite.
A fost, într-un fel, exact genul de seară care definește fotbalul românesc: ai competiție, ai campioană, ai public, ai miză și, peste toate, ai sentimentul că organizatorul a uitat tocmai detaliul cu terenul. Un amănunt, desigur. Doar acolo se joacă meciul.
Craiova, singura echipă rămasă în Europa. Ideală pentru experimente
Ironia devine și mai greu de ignorat dacă ne uităm la context. Universitatea Craiova este singura echipă românească rămasă în cupele europene, într-un moment în care România se află pe locul 39 din 55 de asociații UEFA în clasamentul coeficienților pentru sezonul 2026/27.
Cu alte cuvinte, nu suntem tocmai în postura fotbalului care își permite să arunce cu jucători pe orice suprafață doar pentru că programul trebuie dus la capăt. Dar, dacă tot ai o echipă care mai aduce puncte europene, de ce să n-o trimiți pe un sintetic rigid și dificil? Ce s-ar putea întâmpla? În cel mai rău caz, se accidentează cineva. În cel mai bun caz, terminăm meciul și spunem că „s-a respectat regulamentul”. Cam acesta pare să fie standardul.
Nsimba deschide, Roux marchează și apoi pleacă mai devreme
Pe teren, Craiova a început bine. Steven Nsimba a deschis scorul în minutul 25, iar nou-venitul Baptiste Roux a făcut 2-0 înainte de pauză. Pentru francez, debutul a avut de toate. Gol, titularizare, ritm, emoție și, în minutul 78, al doilea cartonaș galben. Eliminare. Un debut complet, aproape ca un tur ghidat prin fotbalul românesc. Între timp, Robert Ciobanu redusese din diferență pentru FC Bacău, iar repriza secundă s-a transformat într-o probă de rezistență pentru campioană.
Gazdele au prins curaj, Craiova s-a stins treptat, iar finalul a devenit mult mai complicat decât anticipa oricine la 2-0. Oltenii au rezistat. Și asta este, până la urmă, esențial.
Cupa cere respect. Ar fi frumos să-l ofere și organizatorii
Aici apare însă problema de fond. Cupa României ar trebui să fie una dintre competițiile care fac fotbalul frumos. Echipe mici contra campioanelor. Stadioane pline. Surprize. Orașe care trăiesc o seară specială. Fotbaliști care joacă fără calcule. Povești. Nu frică la fiecare schimbare de direcție. Nu întrebarea dacă următorul sprint se termină cu șut la poartă sau cu RMN.
Dacă Federația vrea ca această competiție să fie iubită, ar trebui poate să înceapă prin a o respecta ea însăși. Să nu mai ceară cluburilor implicare maximă atunci când le oferă condiții minime. Să nu mai pretindă tribunei entuziasm doar pentru că pe afiș scrie „Cupa României” și mai ales, să nu se mire când echipele își menajează jucătorii sau când publicul tratează competiția cu aceeași doză de indiferență cu care pare tratată uneori de cei care o administrează.
Respectul nu vine din regulament. Nici din comunicate și sigur nu vine dintr-un teren pe care fotbaliștii își numără pașii cu grijă.
Trei puncte pentru Craiova. Și încă o întrebare pentru FRF
Universitatea Craiova pleacă de la Bacău cu ceea ce a venit să ia: victoria, 2-1, și cele trei puncte. FC Bacău pleacă cu meritul unei reprize secunde curajoase și cu satisfacția că a pus probleme campioanei.
Iar Federația? Federația mai bifează un meci. Poate și o etapă. Poate și un raport. Dar, până când Cupa României va arăta ca o competiție care își protejează jucătorii și își respectă propria miză, va fi greu să ceară altora pasiune. Pentru că, înainte să ceri iubire pentru Cupă, ar fi bine să demonstrezi că îți pasă de ea și mai ales, de cei care trebuie să o joace.
