Într-o săptămână în care Cupa României ar fi trebuit să fie o sărbătoare a fotbalului autentic, a ieșit, mai degrabă, o farsă cu accente balcanice și ironii subtile ale propriei organizări. După ce Universitatea Craiova a fost „echipă oaspete” pe propriul stadion, iar CFR Cluj a jucat acasă, dar nu chiar acasă, fotbalul românesc a demonstrat din nou că logica este, în sine, un adversar dificil.
Astăzi, pentru a încheia o etapă demnă de un scenarist al absurdului, Rapid București joacă rolul de oaspeți pe propriul gazon din Giulești. Oficial, gazda partidei este CSC Dumbrăvița, o echipă modestă din județul Timiș, care a acceptat, cu eleganță, ca meciul să se dispute în Capitală.
Dacă până aici pare doar o situație de circumstanță, continuarea e demnă de un roman de fotbal suprarealist, pentru că, patronul Rapidului, Dan Șucu, a decis să acopere costurile de cazare ale timișenilor în București până duminică, când aceștia vor juca împotriva celor de la CSA Steaua.
Gest nobil, fără îndoială. Dar și o mostră a unui fotbal care își pierde uneori conturul profesionalismului printre politețuri bizare. Într-o lume unde gazdele își plătesc oaspeții să rămână prin preajmă, Cupa României a ajuns, mai degrabă, un experiment de protocol sportiv decât o competiție cu reguli clare.
Seara paradoxurilor continue: UTA, prețul loialității și liniștea care nu mai vine
Dacă Rapidul a intrat într-un teatru al absurdului logistic, UTA Arad a preferat să-și complice singură viața. Conducerea clubului a reușit performanța rară de a se certa cu propriii suporteri înainte de meciul cu Petrolul, totul din cauza prețului biletelor.
Nemulțumirea fanilor a fost evidentă, bilete scumpe la un meci care, în contextul Cupei, ar fi trebuit să adune familia fotbalului local, nu să o dezbine. Soluția clubului? Nu reducerea prețului pentru meciul actual, ci o promisiune de 50% reducere la următorul meci.
Un fel de „vă înțelegem, dar veniți și data viitoare, poate atunci o să vă coste mai puțin să ne iubiți”.
Arădenii au zâmbit amar. „Bătrâna Doamnă” s-a transformat, pentru o clipă, într-o instituție de fidelizare cu discounturi, nu într-un club care înțelege spiritul tribunei.
Restul etapei: Concordia, Hermannstadt, Botoșani și Farul – liniștea dinaintea altui haos
De la ora 15:00, Concordia Chiajna primește vizita lui Hermannstadt într-un meci care promite fotbal curat, fără umbre organizatorice.
La 17:00, pe arena din Arad, UTA și Petrolul reiau o rivalitate cu patină istorică, chiar dacă tribunele s-ar putea să cântărească mai mult nemulțumirea decât entuziasmul.
La 19:00, Botoșani și Farul se întâlnesc într-un duel între două echipe care caută echilibru, iar la 21:00 – paradoxul suprem – CSC Dumbrăvița „găzduiește” Rapidul pe Giulești.
Cine câștigă, cine pierde? Într-o Cupă unde gazdele joacă în deplasare și “oaspeții” plătesc hotelul adversarilor, răspunsul e mai puțin despre scor și mai mult despre capacitatea de a zâmbi în fața nonsensului.
Fotbalul românesc, între poezie și parodie
În mod normal, Cupa României ar trebui să fie un moment de noblețe pentru echipele mici și de onoare pentru cele mari. Dar, la noi, rămâne un amestec fermecător de improvizație, bunăvoință și paradoxuri.
Cineva spunea odată că „fotbalul românesc nu e de privit, e de povestit”. Astăzi, când Rapidul e oaspete pe Giulești, când un patron plătește cazarea adversarului și când o echipă își compensează suporterii cu reduceri la viitorul meci, parcă simți că povestea aceasta nu are nevoie de campioni. Are nevoie doar de cronicari.
Și de un strop de logică, atunci când se va găsi timp între două decizii comice și un offside ratat.
