Argentina merge mai departe, dar ce suferință! Campioana mondială a învins Capul Verde cu 3-2, după prelungiri, într-unul dintre cele mai spectaculoase, dramatice și emoționante meciuri ale acestei Cupe Mondiale. A fost o seară de fotbal total la Miami. O seară cu 64.000 de oameni în tribune, cu stadionul îmbrăcat în alb și albastru, cu cântece argentiniene, cu emoție sud-americană și cu o națională africană venită să scrie istorie, nu doar să participe.
Argentina a început ca o campioană. Cu Messi în centrul universului, cu posesie, cu presiune și cu sentimentul că golul este doar o chestiune de timp. Iar în minutul 29, geniul a lovit din nou. Lisandro Martínez a trimis o pasă superbă peste apărarea celor din Capul Verde, iar Lionel Messi a preluat ca într-un tango perfect. Mingea i s-a lipit de picior, timpul a părut că se oprește, iar decarul Argentinei a finalizat cu stângul peste Vozinha. 1-0.
Un gol istoric pentru Messi, ajuns la 20 de reușite la Campionatele Mondiale și la 30 de meciuri disputate în cea mai importantă competiție a planetei. Numai că Argentina a făcut apoi exact ce nu trebuia să facă, a ridicat piciorul de pe accelerație. Ritmul a scăzut, jocul a devenit previzibil, iar Capul Verde a început să simtă că poate. Pas cu pas, atac cu atac, duel cu duel, africanii au intrat în meci cu o inimă uriașă.
În minutul 59, a venit șocul. Deroy Duarte, mijlocașul legitimat la Ludogorets, a primit o pasă excelentă de la Ryan Mendes și l-a executat pe Emiliano Martínez cu un șut pe jos, la colțul lung, din unghi. 1-1.
Miami a amuțit pentru o clipă. Apoi Capul Verde a declanșat fiesta. Argentina tremura. Imediat, campioana mondială a încercat să reacționeze. Messi a fost aproape de 2-1, dar Vozinha, la 40 de ani, a avut o intervenție uriașă. Portarul Capului Verde a continuat apoi recitalul și a scos magnific o lovitură liberă trimisă de același Messi spre colțul lung. Gluma se îngroșa. Argentina ataca, dar fără claritate. Capul Verde rezista, suferea și credea.
Meciul a intrat în prelungiri, iar în minutul 92 părea că ordinea firească a fotbalului se reinstalează. Lisandro Martínez, aflat într-o seară extraordinară, a marcat pentru 2-1 cu o execuție superbă, cu stângul, la colțul scurt. Fundașul lui Manchester United avea deja pasă de gol și gol. Pentru argentinieni, reușita lui a fost o descătușare. Dar Capul Verde nu venise să plece în genunchi.
Incredibil cât curaj, câtă determinare și câtă demnitate au arătat acești băieți! În loc să cedeze, au lovit din nou. Sidny Lopes Cabral a marcat unul dintre golurile turneului, un trasor fabulos cu dreptul, direct în vinclul porții lui Emiliano Martínez. 2-2.
Un gol de pus în ramă. O execuție care a amintit, inevitabil, de reușita lui Ilie Dumitrescu împotriva Argentinei, în 1994. Parcă data de 3 iulie continuă să aibă o încărcătură specială pentru fotbalul argentinian. În urmă cu 32 de ani, România elimina Argentina lui Maradona cu acel 3-2 memorabil. Acum, Argentina lui Messi era zguduită de o echipă din Capul Verde care juca fără frică, fără complexe, cu sufletul pe masă.
Și totuși, campionii au întotdeauna un ultim cuvânt. Minutul 111. Cristian „Cuti” Romero a atacat perfect o minge venită din corner, a trimis cu capul, iar balonul deviat de Diney s-a dus în poartă. 3-2.
Explozie argentiniană. Eliberare. Respirație recăpătată. Dar nici atunci Capul Verde nu a renunțat. Africanii au atacat până la ultima picătură de energie, cu un curaj nebun. Lopes Cabral a fost aproape de dublă, cu o lovitură liberă trimisă periculos spre vinclu, însă Emiliano Martínez a scos extraordinar. Apoi au venit cornerele, presiunea, disperarea și acea senzație că orice minge ar putea schimba istoria.
Argentina a scăpat ca prin urechile acului. La final, jucătorii campioanei mondiale s-au prăbușit pe gazon. Nu era doar bucurie. Era eliberare. Le trecuse glonțul pe la ureche.
Pentru Lionel Scaloni, această calificare trebuie să fie și un semnal de alarmă. Argentina are calitate, are lideri, are spirit de campioană, dar are nevoie urgentă de mai multă viteză, mai multă eficiență și mai multă claritate în joc. Entuziasmul, atmosfera frumoasă și relaxarea din jurul echipei nu pot înlocui intensitatea cerută de fazele eliminatorii ale unei Cupe Mondiale.
Capul Verde merită însă toate aplauzele. A fost o echipă frumoasă, curajoasă, organizată și incredibil de demnă. A jucat cu atitudinea unei mari naționale, obișnuită cu meciurile uriașe, deși trăia cea mai mare seară din istoria sa fotbalistică. Dacă nu ar fi întâlnit Argentina, poate că ar fi putut visa chiar mai departe. Iar finalul a oferit una dintre imaginile superbe ale serii. Lionel Messi și ceilalți jucători ai Argentinei au găsit puterea de a-i felicita pe cei din Capul Verde cu mare fair-play. I-au îmbrățișat, i-au aplaudat și le-au recunoscut lupta extraordinară. A fost gestul unei campioane mondiale care știe să respecte un adversar ce a împins-o până la limită.
Argentina merge mai departe și va întâlni Egiptul în optimi. Nu merge mai departe cu strălucirea pe care o așteptau fanii. Merge mai departe cu suferință, caracter și spirit de campioană. Capul Verde pleacă acasă fără calificare, dar cu ceva imens, respectul unei lumi întregi.
¡Qué locura! Vamos, La Scaloneta! Vamos por la cuarta!
