„După încă o partidă trăită cu sufletul la gură, Argentina a răpus Elveția în prelungiri și va întâlni Anglia într-o semifinală incendiară. Britanicii vorbesc deja despre revanșa așteptată de 40 de ani, de la dubla legendară a lui Diego Maradona din 1986.”
Argentina continuă să își apere coroana mondială în stilul marilor campioane: cu talent, răbdare, suferință și nervi întinși până la limită. „Albiceleste” a învins Elveția cu 3-1 după prelungiri, prin golurile lui Alexis Mac Allister, Julián Álvarez și Lautaro Martínez, și s-a calificat în semifinalele Cupei Mondiale. Urmează Anglia, într-un duel încărcat de istorie, orgoliu și o revanșă pe care britanicii o așteaptă încă din 1986.
Argentina și-a făcut din nou suporterii să treacă prin toate stările posibile. A condus, a fost egalată, a ratat, a suferit, a împins adversarul tot mai aproape de propria poartă și a avut nevoie de prelungiri pentru a-și impune superioritatea. Apoi, când tensiunea ajunsese aproape insuportabilă, au apărut marile lovituri. Mai întâi, Julián Álvarez a trimis un trasor devastator de la distanță, un șut imposibil de oprit, care a rupt echilibrul și a deschis drumul spre semifinale. În ultimele secunde, Lautaro Martínez a închis definitiv partida după un contraatac perfect, confirmând încă o dată că Argentina refuză să moară și găsește mereu o soluție atunci când presiunea devine maximă.
Scor final: Argentina – Elveția 3-1 după prelungiri.
Mac Allister a lovit primul
Campioana mondială a început prudent, iar Elveția a arătat încă din primele minute că nu venise la Kansas City doar pentru a rezista. Formația lui Murat Yakin a încercat să țină mingea, să închidă culoarele spre Lionel Messi și să împiedice Argentina să își construiască atacurile în ritmul obișnuit. Totuși, prima lovitură a venit rapid. În minutul 10, Messi a executat un corner periculos, iar Alexis Mac Allister s-a ridicat într-un careu aglomerat și a trimis mingea cu capul în plasă. O execuție simplă, directă și extrem de eficientă. Argentina conducea cu 1-0 și părea că își poate construi o seară liniștită. Numai că, la această Cupă Mondială, liniștea pare să fie un lux pe care echipa lui Lionel Scaloni nu și-l permite.
Elveția a refuzat să capituleze
După gol, Argentina a încercat să gestioneze avantajul și să atragă adversarul pentru a găsi spații pe contraatac. Elvețienii au avut multă posesie, dar pentru perioade importante aceasta a fost lipsită de profunzime. Argentina s-a apărat compact, a blocat zona centrală și a părut să controleze desfășurarea jocului. După pauză, însă, raportul de forțe s-a schimbat. Elveția a început să joace mai direct, să urce liniile și să îl pună tot mai des la încercare pe Emiliano Martínez. Dan Ndoye a devenit principalul pericol pentru defensiva argentiniană. Mai întâi, o lovitură de cap a sa l-a obligat pe „Dibu” la o intervenție importantă. Apoi, în minutul 67, atacantul elvețian a primit o pasă excelentă de la Ricardo Rodríguez și a finalizat din unghi pentru 1-1. Dintr-odată, partida se schimbase complet. Elveția prinsese curaj, iar Argentina părea din nou condamnată să trăiască periculos.
O eliminare care a schimbat din nou meciul
Cu puțin peste zece minute înainte de finalul timpului regulamentar, partida a oferit una dintre cele mai tensionate faze ale serii. Breel Embolo a căzut în apropierea lui Leandro Paredes, iar arbitrul a considerat inițial că mijlocașul argentinian comisese fault. Analiza video a schimbat însă complet decizia. VAR-ul a stabilit că atacantul elvețian simulase. Cartonașul acordat lui Paredes a fost anulat, iar Embolo a primit al doilea avertisment și a fost eliminat. Pentru Elveția, a fost un adevărat carusel emoțional. De la posibilitatea unei lovituri libere periculoase, la inferioritate numerică în doar câteva momente. Argentina a simțit imediat oportunitatea și a împins adversarul tot mai aproape de propria poartă. Messi a trimis pe lângă dintr-o poziție bună, Nicolás González a creat pericol din flanc, iar Mac Allister a ratat o execuție care putea evita prelungirile. După 90 de minute, scorul era însă 1-1.
O luptă între atac și apărare
Prelungirile au transformat meciul într-un adevărat exercițiu de rezistență pentru Elveția. Cu un om mai puțin, echipa lui Murat Yakin s-a retras aproape complet în jurul propriului careu. Argentina a atacat în valuri. Presiunea a crescut de la un minut la altul. Elvețienii au respins mingi, au blocat șuturi și au alergat până la epuizare, încercând să împingă partida spre loviturile de departajare. Pentru câteva momente, părea că vor reuși. Campioana mondială avea mingea, domina teritorial și căuta permanent o breșă, dar zidul elvețian continua să reziste. Era nevoie de o execuție specială. Iar aceasta a venit de la Julián Álvarez.
Julián Álvarez, o rachetă spre semifinale
În minutul 112, atacantul lui Atlético Madrid a primit mingea în afara careului și nu a mai căutat o pasă. A ridicat privirea și a lovit. Mingea a plecat cu o viteză fantastică și s-a dus direct spre poartă, dincolo de orice posibilitate de intervenție a lui Gregor Kobel. Un șut brutal, curat și spectaculos. Un gol de semifinală. Un gol pe care niciun portar din lume nu l-ar fi putut opri. Álvarez a alergat spre suporteri, iar banca Argentinei a explodat. După zeci de minute de presiune, campioana mondială găsise în sfârșit lovitura care să rupă rezistența Elveției. La 2-1, partida nu era încă definitiv încheiată, dar direcția ei devenise limpede. Elveția nu mai avea energia necesară pentru o nouă revenire.
Lautaro a pus capăt emoțiilor
În ultimele momente, elvețienii au aruncat ultimele resurse în atac. Argentina a recuperat și a pornit pe contraatac. Lautaro Martínez a primit mingea în viteză, a atacat spațiul rămas liber și a finalizat fără ezitare. 3-1. Meci închis. Calificare confirmată. Încă o apariție decisivă a atacantului care, chiar și atunci când nu este titular, rămâne una dintre armele esențiale ale lui Scaloni. A fost încă un „late show” al campioanei mondiale, o nouă partidă în care Argentina a păstrat lovitura decisivă pentru ultimele minute.
Trei meciuri, trei victorii și un ocean de emoții
Argentina ajunge în semifinale după trei partide eliminatorii în care s-a jucat periculos cu inimile propriilor suporteri. Împotriva Capului Verde, „Albiceleste” a câștigat cu 3-2, dar a avut nevoie de prelungiri pentru a evita o eliminare uriașă. În optimile cu Egiptul, campioana mondială a fost condusă cu 2-0, înainte de a reveni spectaculos și de a se impune tot cu 3-2.
Acum, contra Elveției, Argentina a pierdut din nou avantajul, a fost împinsă în prelungiri și a avut nevoie de o execuție magnifică a lui Julián Álvarez pentru a-și deschide drumul către careul de ași. Trei meciuri. Trei victorii. Dar niciuna fără suferință.
Argentina nu a dominat fiecare minut și nu a fost mereu convingătoare. A arătat vulnerabilități, a oferit adversarilor oportunități și și-a obligat suporterii să trăiască fiecare fază cu respirația tăiată. Dar, de fiecare dată, a câștigat. Exact așa cum o fac marile campioane. Când jocul nu curge, găsesc o execuție. Când adversarul revine, răspund. Când oboseala apasă, apar liderii. Iar când meciul pare că se poate pierde, Argentina refuză să accepte înfrângerea.
Urmează Anglia și o rivalitate imposibil de ignorat
Semifinala va aduce față în față Argentina și Anglia, două naționale legate printr-una dintre cele mai intense rivalități ale fotbalului mondial. Englezii au trecut cu 2-1 de Norvegia după prelungiri, grație dublei lui Jude Bellingham, și așteaptă acum duelul cu campioana mondială. Pentru presa și publicul din Anglia, întâlnirea va avea inevitabil parfumul unei revanșe.
Au trecut exact 40 de ani de la sfertul de finală al Cupei Mondiale din 1986, când Diego Armando Maradona a învins aproape de unul singur naționala engleză pe Estadio Azteca. Mai întâi a venit „Mâna lui Dumnezeu”, unul dintre cele mai controversate goluri din istoria competiției. Apoi, la numai câteva minute distanță, Maradona a înscris „Golul secolului”, după o cursă care a transformat apărarea Angliei în simplu decor. Argentina a câștigat atunci cu 2-1 și a pornit spre al doilea titlu mondial din istoria sa. Pentru englezi, rana nu s-a închis niciodată complet. Înaintea semifinalei din 2026, presa britanică va readuce inevitabil în discuție acea după-amiază din Mexic.
Englezii vor vorbi despre revanșă. Argentinienii vor vorbi despre moștenire. Iar lumea fotbalului va primi unul dintre acele meciuri care depășesc cu mult limita celor 90 de minute.
Messi contra Bellingham, istorie contra ambiție
Semifinala va propune și un duel simbolic între două generații. De o parte, Lionel Messi, liderul campioanei mondiale, jucătorul în jurul căruia Argentina continuă să viseze la apărarea trofeului. De cealaltă, Jude Bellingham, omul momentului pentru Anglia, autor a două duble consecutive în fazele eliminatorii și principalul responsabil pentru calificarea englezilor în semifinale. Va fi un meci de intensitate maximă. O confruntare între talentul și experiența Argentinei, pe de o parte, și forța, energia și profunzimea lotului englez, pe de alta. Anglia va considera că a venit momentul să închidă cercul deschis în 1986. Argentina va considera că istoria nu este o povară, ci o sursă de putere.
Campioana încă respiră
Argentina nu a ajuns în semifinale pe un drum liniștit. A mers înainte prin furtună. A avut momente de strălucire și momente de teamă. A părut uneori în control, alteori aproape de prăbușire. Dar a supraviețuit fiecărei încercări și a găsit mereu ultimul cuvânt. Contra Elveției, cuvântul decisiv a fost rostit de Julián Álvarez. Punctul final a fost pus de Lautaro Martínez. Iar visul merge mai departe. Urmează Anglia. Urmează istoria. Urmează o semifinală care promite să fie una dintre cele mai intense și mai încărcate emoțional partide ale întregii Cupe Mondiale.
Argentina și-a chinuit din nou suporterii. Dar i-a trimis din nou la culcare fericiți.
Argentina – Elveția 3-1 după prelungiri Au marcat: Mac Allister 10, Julián Álvarez 112, Lautaro Martínez 120+ / Ndoye 67.
