„Baroc la Torino: Juventus răpește Derby-ul în prelungiri (4–3), iar Interul lui Chivu plătește taxa de ucenicie”

Un Derby d’Italia care a început cu promisiuni și s-a sfârșit cu amețeală. Juventus – Inter 4–3 a fost concertul complet, goluri de execuție, faze fixe lucrate la milimetru, ritm schimbat din lojă de antrenori și un final pe care RefCam-ul arbitrului Andrea Colombo l-a surprins în toată febra lui. Bine ați venit în fotbalul italian al anului 2025, când și arbitrajul e televiziune live.

Lecția de anatomie a meciului

Igor Tudor a propus Juve-ul lui clasic în 4-4-2 elastic, cu tranziție rapidă și accent pe faze fixe. Cristi Chivu, la al treilea meci de Serie A, a ținut Interul în registrul de posesie cu frâna de mână jos, dar cu linii prea distanțate când mingea s-a pierdut. Rezultatul, un prim act fracturat, în care execuțiile au cântărit cât ideile.

• 1–0, Lloyd Kelly (15’): corner respins prost, Juve recuperează, Locatelli aruncă o centrare peste Carlos Augusto, Bremer recentrează „școală veche”, iar Lloyd Kelly voleiază cu stângul lângă bară. Fază fixă lucrată, Inter în urmă la atenție.
• 1–1, Hakan Çalhanoğlu (30’): aceeași poveste spusă invers. Turcul prinde acea lovitură semnătură de la 22–24 m, primul gol încasat de Juve în campionat. Execuție de manual, cu ecou.
• 2–1, Kenan Yıldız (38’): talentul care dă peste scheme. Șut așezat, jos, lângă stâlpul drept al lui Sommer. Juventus intră la cabine în avantaj cu senzația că are mai multă ascuțime la 20 de metri.

Chivu mută bine, Inter respiră

Repriza a doua a început cu Inter în marș, dar fără finețe în ultimii 20 de metri. Apoi vin mutările care schimbă pulsul: Piotr Zieliński și Federico Dimarco. Doi jucători care aduc claritate în ultimul sfert.

• 2–2, Çalhanoğlu (65’): minge cu capul așezată de Zieliński, preluare pe piept și voleu pe colțul lung. Gest simplu, execuție grea. Se numește calitate.
• 2–3, Marcus Thuram (76’): colț scurt bătut impecabil de Dimarco, demarcare la primul stâlp, cap printre oameni. Lilian Thuram privește din tribune, fiul său îl învinge pe Di Gregorio „à la Juve”. Ironia fină a serii: Inter răstoarnă meciul din fază fixă, arma preferată a bianconerilor.

În acel moment, partida aparținea Interului. Și tocmai atunci a scăpat.

Juventus își amintește cine e

• 3–3, Khéphren Thuram (83’): cornerul lui Yıldız, atac pe scurt, Khéphren intră din a doua linie și lovește din nou defensiva nerazzurra acolo unde doare: marcajul la primul stâlp. Fotografie-copie a golului lui Marcus, dar în cealaltă poartă. Tactic, un deget pe rană: Inter nu reușește să securizeze colțurile fără Acerbi în teren.
• 4–3, Vuk Adžić (90+’): în prelungiri, muntenegreanul prinde un prim-plan pe care n-ai voie să i-l oferi: un atac de spațiu la bara a doua după o minge aruncată în zona „moartă”. Sommer nu mai are unghi, Allianz erupe. Juventus transformă „momentum-ul” într-o victorie care miroase a caracter.

Ce spune cronica despre antrenori

Chivu n-a pierdut meciul la idei, a pierdut la administrarea finalului și la defensiva fazelor fixe. Introducerile lui Zieliński și Dimarco au fost corecte și eficiente, dar, la 3–2, Interul a coborât cu cinci metri prea mult blocul și a acceptat bătălia de cornere pe care Juve o câștigă ca la carte. Două meciuri pierdute din trei nu înseamnă verdict, dar sună ca un avertisment în Serie A, un campionat care are memorie aspră.

Tudor? Pragmatic până la cinic: și-a împins aripile în interior, a făcut din Yıldız și fazele fixe plasa de siguranță, a folosit bine banca (Adžić), iar la 2–3 n-a intrat în panică. A schimbat registrul de pressing, a forțat colțurile — și a câștigat acolo unde Inter a părut fragil metodic.

Detaliile care-au cântărit

• RefCam pe Colombo — premi­eră TV și un unghi care a arătat cât de agresiv a fost duelul în zona 14.
• Di Gregorio: două intervenții mari la 1–1 și 2–3, fără vină la goluri.
• Sommer: blocaj la viteză în final, dar prea puțin ajutat de marcaj.
• Bremer & Kelly: fizic, dominanți la primele mingi.
• Çalhanoğlu: recital de șut și… paradox al serii, goluri superbe, dar și pierderi care au aprins tranzițiile Juvei.
• Thuram & Thuram: dinastia pe ambele sensuri; unul capăcit de Dimarco, celălalt capă strivind marcajul.

Concluzie, tăioasă dar dreaptă

Un derby baroc, cu o Juve care știe să joace fără vanitate și un Inter care a gustat pentru prima oară presiunea reală a gestiunii sub Chivu. Dacă nerazzurrii vor rămâne sus, trebuie să iasă din cinematica asta: frumoși la 3–2, naivi la 3–3.
Iar Juventus? A arătat că nu are nevoie de proză lungă pentru a fi convingătoare. Îi ajung două cornere, un șut de talent și luciditatea de a închide o seară care părea scăpată.

Liga, în rest, notează rece: a doua înfrângere în trei etape pentru Chivu. Cronometrul nu ține partea nimănui, iar Serie A nu are răbdare cu învățăceii, nici măcar cu cei promițători.