Ghana a blocat Anglia și a împărțit lumea fotbalului: lecție de disciplină sau anti-spectacol la Mondial?

Ghana a smuls un 0-0 uriaș în fața Angliei, dar prestația naționalei africane a aprins imediat dezbaterea, a fost o demonstrație de organizare defensivă sau unul dintre cele mai puțin spectaculoase momente ale acestui Campionat Mondial?

Fanii ghanezi au sărbătorit la final ca după o victorie, iar din punctul lor de vedere au avut toate motivele. Un punct cu Anglia poate cântări enorm în lupta pentru calificarea în faza următoare. Totuși, pentru spectatorul neutru, meciul a fost greu de privit, fiindcă Ghana s-a apărat aproape permanent, a refuzat riscul și a transformat partida într-un exercițiu de supraviețuire.

Cifrele spun aproape totul. Anglia a avut 78,8% posesie, 619 pase completate și 19 șuturi. Ghana a răspuns cu doar 22% posesie, 168 de pase și două șuturi, una dintre cele mai scăzute producții ofensive de la acest Mondial.

Nu este prima dată când Ghana alege această abordare. Și în victoria cu Panama, 1-0, africanii au cedat controlul jocului, au stat jos, au așteptat și au lovit decisiv abia în minutul 95, pe contraatac. Rezultatul le dă dreptate, dar stilul rămâne discutabil.

Frustrarea este cu atât mai mare cu cât Ghana are jucători de calitate. Antoine Semenyo este unul dintre cei mai apreciați oameni de bandă din Premier League, Thomas Partey are experiență uriașă la cel mai înalt nivel, Jordan Ayew a jucat ani buni în Anglia, iar Caleb Yirenkyi este văzut ca unul dintre tinerii promițători ai Europei. Cu un asemenea potențial, Ghana pare capabilă de mai mult decât un fotbal de așteptare.

De partea cealaltă, Anglia nu are prea multe scuze. A dominat, dar a făcut-o lent, previzibil și fără inspirație. Mingea a circulat mult lateral, atacurile pe benzi au fost sterile, iar Harry Kane a irosit cea mai mare ocazie, trimițând peste poartă dintr-o poziție excelentă, la doar câțiva metri de linia porții.

Intrările lui Bukayo Saka și Marcus Rashford au adus energie, dar prea târziu. Saka l-a forțat pe Benjamin Asare la o intervenție bună, iar Nico O’Reilly a lovit bara cu o lovitură de cap. Totuși, Anglia a rămas fără gol și a repetat un scenariu cunoscut: victorie în primul meci, entuziasm general, apoi remiză în al doilea joc, pentru al patrulea Mondial consecutiv.

Ghana și-a atins obiectivul. Anglia a ratat șansa de a-și confirma statutul. Iar meciul a lăsat în urmă o întrebare incomodă: la un turneu plin de goluri, emoție și curaj, cât de mult poate fi celebrat un fotbal construit aproape exclusiv pe refuzul de a juca?