FK Auda a fost eliminată fără drept de apel din Conference League, după 0-4 în Albania cu Dinamo City. Da, letonii au arătat modest. Da, au fost dominați și au ieșit din Europa fără prea multe argumente. Dar tocmai de aici începe partea incomodă pentru fotbalul românesc: dacă o asemenea echipă îți înscrie șapte goluri în două manșe, cât de confortabil mai poți spune că problema a fost doar la adversar?
Auda a plecat în Albania cu 1-0 după prima manșă și cu speranța calificării. S-a întors cu patru goluri primite și cu drumul european închis. Dinamo City a fost mai bună, mai clară și mai eficientă. Letonii au trimis doar două șuturi pe poartă și au arătat exact ca o formație care, la acest nivel, are limite evidente.
Nimic de contrazis aici. Doar că fotbalul are uneori un simț al umorului foarte precis. Pentru că această echipă „slabă” tocmai eliminase o reprezentantă a României cu 7-3 la general. Și atunci apare întrebarea pe care e mai sănătos să nu o evităm.
Dacă ei sunt slabi, noi ce am fost?
Arbitrul poate greși. Poate acorda un gol. Poate influența un meci. Poate chiar schimba o seară. Dar arbitrajul nu înscrie de șapte ori în două partide. La un asemenea scor general, explicațiile periferice încep să sune mai degrabă ca mecanisme de apărare decât ca analiză.
Nu este nevoie să facem procese. Nici să arătăm cu degetul. Dar există momente în care tabela trebuie lăsată să vorbească singură. 7-3. Nu este o eroare de arbitraj. Este o diferență produsă pe teren.
Europa are prostul obicei să verifice imediat toate teoriile
În campionatul intern poți construi narațiuni. Poți spune că adversarul s-a apărat. Că arbitrul a greșit. Că terenul a fost prost. Că programul a fost nefavorabil. Europa are însă o metodă simplă de verificare. Îl trimite pe același adversar în turul următor. Și vezi ce se întâmplă. Auda a ajuns în Albania și a pierdut 0-4. Asta nu schimbă cu nimic eliminarea suferită de echipa românească. Dimpotrivă. O face și mai greu de explicat. Pentru că dacă o formație modestă este spulberată imediat după ce te-a eliminat, poate că problema nu era cât de bună era ea. Poate că problema era cât de slab ai fost tu în acele 180 de minute.
Câteodată, ironia nu trebuie inventată
Nu este nevoie de glume. Situația le scrie singură. Auda a fost prezentată drept o echipă limitată. Apoi a marcat de șapte ori unei formații românești. După care a fost eliminată clar de Dinamo City. Este genul de lanț de rezultate care ar trebui să provoace mai puțin nervozitate și mai multă reflecție. Pentru că adevărata întrebare nu este dacă Auda este bună sau slabă. Adevărata întrebare este de ce fotbalul românesc ajunge atât de des să transforme adversari modești în probleme foarte mari.
Mai puține scuze, mai multă oglindă
Poate că acesta este singurul lucru util care poate rămâne după asemenea seri. Nu sarcasmul.
Nu satisfacția că „uite, și ei au luat patru”, ci oglinda. Dacă adversarul care te-a eliminat este la rândul lui eliminat categoric, nu înseamnă că tu ai avut dreptate despre cât de slab era. Înseamnă că trebuie să fii și mai atent la ceea ce ai făcut tu.
Auda a ieșit din Europa. Foarte clar. Dar înainte de a râde prea tare de 0-4 în Albania, poate ar fi bine să ne amintim un detaliu simplu.
Aceeași echipă slabă ne-a dat șapte și uneori, cea mai sănătoasă formă de umor este aceea care începe prin a râde puțin de propriile noastre explicații.
