Dacă ai parcurge lista fundașilor dreapta pe care Thomas Tuchel îi preferă la naționala Angliei, numele lui Trent Alexander-Arnold ar apărea surprinzător de târziu. Iar pentru mulți, tocmai aici începe una dintre cele mai greu de înțeles decizii ale selecționerului german. Accidentarea lui Tino Livramento și absența convocării fundașului lui Real Madrid au fost, în egală măsură, previzibile și șocante.
Vorbim despre un jucător care evoluează la Real Madrid, a disputat trei finale de Liga Campionilor, a câștigat de două ori Premier League și a fost inclus atât în echipa ideală FIFA, cât și în cea a sezonului din UEFA Champions League. Mai mult, Alexander-Arnold este fundașul cu cele mai multe pase decisive din istoria Premier League. Și totuși, în prezent, pare să fie cel mult a șaptea opțiune pentru postul de fundaș dreapta al Angliei.
Cine este înaintea lui?
În viziunea lui Tuchel, Trent pare să fie depășit în ierarhie de Reece James, Tino Livramento, Djed Spence, Ezri Konsa, Jarell Quansah și Trevoh Chalobah, acesta din urmă fiind convocat pentru a acoperi absența fundașului de la Newcastle.
Anterior, atât Tuchel, cât și Gareth Southgate l-au preferat pe Kyle Walker. Diferența este că, în perioada lui Southgate, Walker traversa probabil cea mai bună perioadă a carierei sale. În schimb, actualul selecționer a continuat să mizeze pe experiența fundașului chiar și atunci când semnele declinului deveniseră evidente. Toate acestea alimentează ideea că relația lui Tuchel cu profilul lui Alexander-Arnold depășește simple considerente tactice.
Un talent unic, ignorat
Criticii lui Trent invocă deseori vulnerabilitățile sale defensive. Totuși, ceea ce se pierde adesea din discuție este exact ceea ce îl face special. Puțini jucători din fotbalul mondial pot vedea și executa pasele pe care Alexander-Arnold le oferă cu o naturalețe dezarmantă. Capacitatea sa de a schimba ritmul unui meci printr-o singură deschidere sau o centrare precisă reprezintă o armă rară. Liverpool a construit ani la rând un sistem în jurul calităților sale, atât sub Jurgen Klopp, cât și ulterior. Iar rezultatele au fost evidente.
Anglia își permite acest lux?
În prezent, Tuchel pare să privilegieze echilibrul defensiv și jucătorii versatili, capabili să acopere mai multe poziții. Însă o Cupă Mondială se câștigă adesea și prin inspirația unor fotbaliști capabili să producă momentul decisiv. Mai ales într-un context în care Reece James are propriul istoric medical, iar Bukayo Saka traversează și el probleme fizice, Anglia ar putea avea nevoie exact de acel tip de creativitate pe care Trent o oferă. În schimb, există scenariul în care flancul drept al Angliei într-un meci eliminatoriu să fie format din Djed Spence și Noni Madueke.
O carieră internațională sub așteptări
În opt ani la națională, Alexander-Arnold a adunat doar 34 de selecții. Un bilanț modest pentru un jucător considerat, de mulți, unul dintre cei mai talentați fundași ai generației sale. Paradoxal, una dintre cele mai bune perioade ale sale în tricoul Angliei a venit în scurta etapă interimară a lui Lee Carsley, când părea că, în sfârșit, își găsise locul în echipă. În schimb, odată cu venirea lui Tuchel, Reece James a devenit principalul beneficiar al noii ierarhii.
Un risc care s-ar putea întoarce împotriva Angliei
Poate că Thomas Tuchel are argumentele sale și vede lucruri pe care cei din exterior nu le pot observa. Dar este greu de ignorat sentimentul că Anglia riscă să irosească unul dintre cele mai rare talente pe care le-a produs în ultimul deceniu. În goana după siguranță și disciplină tactică, selecționerul german pare dispus să renunțe la un jucător capabil să inventeze ceea ce alții nici măcar nu îndrăznesc să încerce. Iar la un Campionat Mondial, astfel de decizii pot face diferența dintre o eliminare frustrantă și un moment de glorie. Pentru moment, este alegerea lui Thomas Tuchel. Pentru Anglia, rămâne întrebarea: își poate permite să lase pe margine un fotbalist atât de diferit?
