Dacă victoria cu Austria a fost a selecționerului, înfrângerea cu Bosnia cui aparține?

România a început bine la Zenica, cu energie, determinare și un gol timpuriu care părea să anunțe o seară pozitivă. Totuși, în absența a trei jucători importanți acestia  fiind Baiaram, Olaru și Louis Munteanu, toți lăsați în afara lotului, echipa a arătat o lipsă clară de prospețime și soluții reale pe faza ofensivă. Acești jucători nu trebuiau lăsați pe dinafară, mai ales într-un meci care cerea viteză, creativitate și capacitate de decizie în ultimii 30 de metri.

Startul fusese promițător. În minutul 17, Valentin Mihăilă a centrat perfect, iar Daniel Bîrligea a deschis scorul. România părea în control, însă semnele de slăbiciune au început să apară treptat. Prima repriză s-a încheiat cu cartonașe galbene pentru Muharemović și Racovițan, într-un joc din ce în ce mai tensionat.

Repriza a doua a schimbat totul. În minutul 49, Edin Džeko a egalat după o eroare în defensivă. România a început să piardă teren, iar selecționerul a intervenit cu schimbări – Marin și Miculescu au intrat în locul lui Dragomir și Hagi în minutul 75. Doar că aceste mutări nu au adus plusul necesar.

Mai mult, în minutul 65, Denis Drăguș, abia intrat în locul lui Bîrligea, a fost eliminat direct după doar două minute pe teren, lăsând România în inferioritate numerică. A fost momentul care a rupt echilibrul.

Bosnia a speculat imediat, iar în minutul 79, Esmir Bajraktarević a înscris pentru 2-1, după o pasă a lui Benjamin Tahirović, aflat într-o formă excelentă. România a mai încercat o reacție timidă pe final, dar fără viziune, fără claritate și fără lideri reali în teren. Lovitura finală a venit în minutul 90+4, când Haris Tabaković a punctat pentru 3-1, încheind o seară de uitat.

Într-un astfel de context, convocarea lui Alexandru Chipciu, ajuns la 36 de ani, ridică și ea semne de întrebare. Într-o echipă care caută viteză, intensitate și reconstrucție, decizia de a chema un jucător aflat pe final de carieră, fără impact consistent în ultimele sezoane, pare greu de justificat. Mai ales în condițiile în care ai lăsat acasă jucători tineri, în formă și implicați direct în parcursul bun din ultimele luni.

Dacă selecționerul Mircea Lucescu a revendicat victoria cu Austria ca fiind o reușită personală, atunci înfrângerea de la Zenica trebuie asumată la fel de direct. Deciziile de lot, gestionarea reprizei a doua, lipsa de reacție și schimbările neinspirate au dus la o înfrângere dureroasă și, mai grav, previzibilă.

Urmează duelul cu San Marino. România are nevoie de mai mult decât o victorie. Are nevoie de claritate, de coerență și  mai presus de toate de asumare. Pentru că înfrângerea din Bosnia nu este doar despre un scor. Este despre alegeri. Și despre consecințele lor.