Fără trofee, fără scuze – timpul nu mai are răbdare cu Arteta

Mikel Arteta a anunțat cu îndrăzneală că Arsenal a venit la Paris pentru a scrie istorie – însă tocmai istoria recentă a eșecurilor i-a bântuit, odată cu eliminarea din Liga Campionilor.

Deși Arsenal a avut o prestație solidă, nu a reușit să treacă de Paris Saint-Germain, echipa care a demolat elitele Premier League în această ediție a competiției și care va juca finala de la Munchen împotriva lui Inter Milano.

Arteta și jucătorii săi au fost devastați în momentul în care Parc des Princes a explodat în artificii și sărbători asurzitoare, după victoria cu 2-1 a parizienilor în manșa a doua a semifinalei.

Arsenal a avut același destin ca Manchester City, Liverpool și Aston Villa, toate învinse de echipa spectaculoasă și în plină afirmare condusă de Luis Enrique.

Iar în spatele aparențelor se ascunde un adevăr incomod pentru Arteta și Arsenal.

Au trecut cinci ani de când Arsenal a câștigat un trofeu, ultima dată fiind în 2020, când Arteta a adus FA Cup pe Emirates. Pentru toate discursurile despre „proces” și „progres”, singura monedă de schimb la nivel înalt rămâne trofeul. Așadar, timpul lui Arteta pentru a transforma echipa în câștigătoare se scurge.

Deocamdată, conduce o echipă de „aproape”. Oricât de bună a fost prestația de la Paris, realitatea crudă este că Arsenal a rămas, din nou, în întuneric.

Nimeni nu sugerează serios că postul lui Arteta e în pericol, dar presiunea pentru rezultate concrete va crește sezonul viitor. În cele din urmă, nu vor mai fi tolerate scuze sau mesaje despre „drumul bun”. Arsenal trebuie să câștige.

Există baza unui lot de clasă mondială, cu jucători remarcabili precum Declan Rice, Bukayo Saka și Martin Ødegaard, dar și cu strălucirea tânără a lui Myles Lewis-Skelly. Însă echipele mari câștigă trofee – și în acest context, Arsenal nu a reușit de cinci ani.

Speranțele de glorie europeană ale lui Arsenal și Arteta s-au redus acum la o clasare în primele cinci din Premier League, pentru a reveni în Liga Campionilor sezonul viitor.

A fost o seară a ocaziilor ratate într-o dublă manșă decisă de primele 20 de minute, atât la Emirates cât și la Paris.

PSG a atacat din start la Londra și a marcat prin Ousmane Dembélé. Arsenal a încercat aceeași strategie la Paris, dar fără succes.

Gianluigi Donnarumma, portarul uriaș al italienilor, a fost din nou un coșmar pentru Arsenal – ca și în tur – cu două parade fabuloase în debutul partidei: întâi la șutul lui Martinelli de aproape, apoi la o intervenție de clasă mondială la execuția lui Ødegaard.

PSG a urmărit propria istorie, așa cum a transmis și uriașul tifo desfășurat înainte de meci, în peluza Virage Auteuil: „55 de ani de amintiri în spate, pentru a scrie istorie.”

Golurile lui Fabián Ruiz și Achraf Hakimi, de o parte și de alta a pauzei, au pus bazele calificării, sancționând ineficiența ofensivei londoneze. Saka a înscris târziu, dar prea puțin, prea târziu.

PSG poate visa acum la primul triumf în Champions League, în timp ce Arsenal rămâne cu a patra eliminare consecutivă într-o semifinală, într-un sezon pe care mulți îl vor considera o dezamăgire.

Pentru Arsenal, rămâne doar sentimentul a ceea ce ar fi putut fi, încă un an în care echipa lui Arteta nu a reușit să treacă pragul dintre aspirație și concret.

A fost al 201-lea meci al lui Arsenal în Liga Campionilor – cel mai mare număr pentru o echipă care nu a ridicat niciodată trofeul. O nouă semifinală pierdută, alături de cele din Europa League 2020-21, Cupa Ligii 2021-22, Cupa Ligii 2024-25 și actuala eliminare – cea mai lungă serie de eliminări în această fază din istoria clubului.

Aproape… dar niciodată suficient.

Declan Rice a spus:
„Suntem disperați. Asta e de ce jucăm fotbal – vrem trofee, vrem să fim în vârf. Din păcate, nu a fost să fie. Am fost aproape, dar nu e suficient. Arsenal merită să câștige, dar nu prea mai avem ce face. Mulți mari jucători au suferit înainte să câștige. Ne doare, vezi cât suferă băieții, antrenorul. Voiam să fim la Munchen. Dar nu ne definește acest eșec. Ne vom întoarce.”

Arteta trebuie acum să demonstreze și el că este un câștigător, după o cursă ratată la titlu în Premier League și un vis de Champions League care s-a năruit, în ciuda eliminării campioanei en-titre Real Madrid în sferturi.

În conferința de presă dinaintea returului, Arteta a făcut o declarație ciudată:
„Câștigarea trofeelor ține de momentul potrivit. Liverpool a câștigat titlul cu mai puține puncte decât am avut noi în ultimii doi ani. Cu acele punctaje, am fi avut două titluri.”

Un argument defectuos, care ignoră faptul că Arsenal s-a aflat în aceeași situație ca Liverpool-ul lui Arne Slot în acest sezon și… nu a livrat.

Arteta a omis și faptul că Liverpool poate depăși cele 89 de puncte obținute de Arsenal sezonul trecut și cele 84 din 2022-23.

Poate părea o evaluare dură, având în vedere jocul bun din Paris, dar oricâte „ce-ar fi fost dacă” nu pot ascunde realitatea: Arsenal rămâne fără trofeu.

Arteta a vorbit despre „margini fine”, și e drept că Donnarumma a fost decisiv, dar la acest nivel asta contează.

Arsenal s-a sabotat și singură: o respingere slabă cu capul a lui Partey l-a lăsat liber pe Ruiz la primul gol, iar aceeași greșeală la construcție a dus la al doilea gol al lui Hakimi – care i-a eliminat definitiv.

Eșecul strategic al Arsenal de a transfera un atacant în vara trecută a fost un factor crucial în acest deznodământ. Și nu e o concluzie post-eveniment – era evident încă de atunci.

Mikel Merino, folosit ca vârf, a fost combativ, dar n-a reprezentat o amenințare reală.

Arsenal a avut nevoie disperată de un finalizator pur-sânge care să valorifice dominarea inițială.

După cum a spus Matthew Upson la BBC Radio 5 Live:
„Când PSG contraatacă, ai mereu senzația că vor marca. Arsenal nu are acel nivel.”

Arteta și Arsenal trebuie să găsească acel atacant – altfel, vor mai aștepta mult până să scrie istoria pe care o visează.