Două cluburi cu trecut uriaș, exilate ani la rând din marile seri europene, se regăsesc față în față într-o semifinală de Europa League care poartă mai mult decât miza calificării. Aston Villa și Nottingham Forest aduc în prezent memoria unui fotbal în care povestea, identitatea și gloria construită împotriva tuturor probabilităților încă aveau loc lângă bani, calcule și proiecte globale.
Pe două joi consecutive, Midlands-ul de Est și cel de Vest se vor întâlni cu istoria la vedere. City Ground rămâne un monument dedicat uneia dintre cele mai incredibile povești din fotbalul european, iar tribunele Brian Clough și Peter Taylor amintesc de cuplul care a dus Nottingham Forest, un club provincial preluat din partea inferioară a ligii secunde, până la două Cupe ale Campionilor Europeni. La Villa Park, memoria este legată de finala Cupei Campionilor Europeni din 1982, când Peter Withe a marcat golul victoriei împotriva lui Bayern München.
Withe este una dintre punțile simbolice dintre Forest și Aston Villa. A făcut parte din echipa pe care Clough a dus-o mai întâi la promovare, apoi la titlul din prima ligă, însă a fost vândut înainte ca Forest să înceapă prima campanie europeană. Forest avea să cucerească Europa de două ori la rând, devenind singurul club care a câștigat Cupa Campionilor de două ori mai des decât propriul campionat intern. Povestea lui Withe nu se încheiase însă. După Newcastle, a ajuns la Villa, unde a fost golgheterul unei echipe care a câștigat primul titlu după 71 de ani. Un an mai târziu, Villa termina doar pe locul 11 în campionat, dar învingea Bayern în finala europeană. Withe marca din nou.
Acum, când Aston Villa și Nottingham Forest se întâlnesc în Europa League, duelul are aer de istorie, dar și o puternică amprentă contemporană. Restul Europei poate privi forța financiară a Premier League și poate considera că nu există prea mult romantism în prezența a două cluburi engleze într-o semifinală europeană. Forest, de exemplu, a cheltuit aproape 200 de milioane de lire pe jucători în ultimul an.
Totuși, tocmai această contradicție dă greutate poveștii. Un an în urmă, Tottenham și Manchester United au avut sezoane interne ratate, dar au ajuns în finala Europa League. Echipa clasată pe locul 17 în Premier League a câștigat a doua competiție europeană. Forest este acum pe locul 16, iar istoria amenință să se repete.
Dacă Forest trece de Villa și apoi câștigă finala de la Istanbul împotriva lui Freiburg sau Braga, Brian Clough ar putea avea, simbolic, mai multă companie decât oricând. Un singur manager a adus trofee europene la Nottingham Forest. Acum, UEFA ar putea fi pusă în situația de a împărți medalii într-un sezon în care Nuno Espírito Santo, Ange Postecoglou, Sean Dyche și Vítor Pereira au condus, pe rând, echipa. Este imaginea perfectă a haosului de la City Ground.
Villa, în schimb, are pe bancă un specialist autentic al competiției. Unai Emery a câștigat Europa League de patru ori: de trei ori cu Sevilla și o dată cu Villarreal. Dacă Brian Clough poate fi considerat unul dintre cei mai transformaționali antrenori din istoria Cupei Campionilor, Emery își poate consolida statutul de mare maestru al Europa League. Cu atât mai mult cu cât, asemenea lui Clough, nu și-a construit gloria cu supercluburi.
Aston Villa a fost un gigant în anii 1890, dar nu mai era unul nici măcar în 1982, când discretul Tony Barton a condus echipa spre triumful cu Bayern. Clubul a câștigat mai multe titluri de campioană în secolul al XIX-lea decât în secolul XX și nu are niciun trofeu major în secolul XXI. Nici Forest nu are. Pentru Villa, ar fi primul trofeu important din 1996. Pentru Forest, primul din 1990, dacă nu luăm în calcul Full Members’ Cup din 1992.
Într-o epocă în care trofeele sunt acaparate de același cerc restrâns al cluburilor foarte bogate, ar exista ceva profund reconfortant în imaginea unor comunități mari de suporteri primind din nou dreptul de a sărbători. După triumful lui Tottenham în Europa League, după Conference League câștigată de West Ham, Cupa Ligii cucerită de Newcastle și FA Cup câștigată de Crystal Palace, un nou succes venit din afara cercului clasic al superputerilor ar continua această schimbare de peisaj.
Contraargumentul este clar, iar un astfel de succes ar veni în detrimentul unor cluburi continentale administrate poate mai coerent decât Forest și obligate să concureze cu bugete mult mai mici.
Pentru Aston Villa, trofeul ar fi răsplata concretă pentru patru ani în care echipa a depășit constant așteptările sub Emery. Câștigarea Europa League ar putea aduce și calificarea în Champions League pe două căi diferite. Deja, Villa a fost o apariție aparte în sferturile competiției continentale precedente, eliminând Bayern și punând probleme serioase lui Paris Saint-Germain.
Emery are o reputație justificată în competițiile eliminatorii europene, chiar dacă în FA Cup și Cupa Ligii nu a confirmat același statut. Pentru Villa, Europa League devine cea mai bună șansă de a transforma progresul din era Emery într-un trofeu real.
Prezența lui Forest spune, la rândul ei, cât de mult s-au schimbat vremurile. Clubul care a câștigat Cupa Campionilor a coborât cândva până în liga a treia. Acum opt ani, Forest o primea pe Villa în liga secundă. Și atunci s-a scris istorie, cu un 5-5 spectaculos, cu patru goluri marcate de Tammy Abraham pentru Villa, cu Matty Cash înscriind pentru Forest, iar John McGinn jucând tot meciul.
Opt ani mai târziu, miza este incomparabil mai mare. Nu va fi 1979 sau 1980 pentru Nottingham Forest și nici 1982 pentru Aston Villa. Dar pentru două cluburi care au trăit prea mult timp departe de Europa, această semifinală este șansa de a simți din nou că pot câștiga ceva mare pe continent.
