Cariera lui Emiliano „Dibu” Martínez este una dintre cele mai spectaculoase povești ale fotbalului modern. Un portar care, până aproape de vârsta de 28 de ani, părea destinat unui rol secundar a ajuns, în doar câțiva ani, campion mondial și unul dintre simbolurile generației de aur a Argentinei.
Astăzi, goalkeeperul lui Aston Villa visează să devină primul portar după brazilianul Gilmar, în 1962, care să fie titular în două finale mondiale câștigate.
De la împrumuturi în ligile inferioare la gloria supremă
Drumul lui Martínez către vârf a fost departe de a fi unul obișnuit. Înainte de a deveni cunoscut la nivel mondial, el disputase mai puțin de 100 de meciuri la nivel de seniori și trecuse prin numeroase împrumuturi la Oxford United, Sheffield Wednesday, Rotherham, Wolverhampton, Getafe și Reading.
Totul s-a schimbat însă în 2020, când accidentarea lui Bernd Leno i-a oferit, în sfârșit, șansa de a apăra poarta lui Arsenal. La doar o lună după acel moment, Martínez câștiga Cupa Angliei. Două luni mai târziu semna cu Aston Villa.
Ascensiunea sa a continuat într-un ritm amețitor. În vara următoare a debutat pentru naționala Argentinei. La doar câteva săptămâni după, Albiceleste cucerea Copa América, primul trofeu continental după o așteptare de 28 de ani. Un an mai târziu, Argentina devenea din nou campioană mondială după o pauză de 36 de ani.
Accidentarea care i-a pus în pericol visul
Ultimul sezon i-a adus lui Martínez încă un trofeu important, triumful din Europa League alături de Aston Villa. Succesul a venit însă cu un preț. Portarul argentinian și-a fracturat un deget în timpul încălzirii înaintea finalei europene, iar medicii i-au recomandat imediat intervenția chirurgicală.
Această accidentare a pus sub semnul întrebării participarea sa la Campionatul Mondial.
„Știam că mâna mă va durea. Am încercat să evit operația și am consultat mai mulți specialiști din Anglia și Statele Unite, dar toți mi-au spus că trebuie să mă operez”, a povestit Martínez.
În acel moment dificil, un mesaj primit din partea selecționerului Lionel Scaloni i-a schimbat complet starea de spirit.
„Antrenorul mi-a trimis un mesaj și mi-a spus: «Nu mă interesează starea mâinii tale. Vei fi în lot». Pentru mine, acel mesaj a însemnat mai mult decât orice penalty apărat.”
Îndoieli și momente dificile
În ciuda imaginii sale de jucător puternic și provocator, Martínez recunoaște că a trecut prin momente de nesiguranță.
„După ce câștigi o finală cu un deget fracturat și afli că trebuie să te operezi și că ai putea rata întreaga fază a grupelor, începi să te întrebi dacă vei mai putea reveni.”
Portarul nu s-a putut antrena alături de colegii săi în primele săptămâni ale turneului.
„Îmi place enorm să mă antrenez. A fost foarte greu să stau departe de echipă.”
Abia după victoria Argentinei cu Egipt în optimile de finală a primit permisiunea de a reveni la antrenamente normale.
Un turneu mai greu, dar mai frumos decât cel din Qatar
Din punct de vedere defensiv, Argentina și Spania au avut parcursuri complet diferite. În timp ce Unai Simón a primit un singur gol pe parcursul turneului, Emiliano Martínez a încasat șase goluri doar în fazele eliminatorii. Cu toate acestea, argentinianul susține că trăiește acest Mondial cu și mai multă bucurie decât pe cel din Qatar.
„Mă bucur de acest Campionat Mondial mai mult decât de cel din 2022.”
Poate și pentru că acum joacă fără presiunea de a demonstra ceva. În Qatar, lucrurile au început dramatic pentru Argentina. „Am suferit enorm după meciul cu Arabia Saudită”, își amintește el. Înfrângerea din debut și criticile primite l-au afectat, iar portarul a simțit că nu reușea să aibă suficientă influență în primele meciuri.
Eroul penalty-urilor și al finalei mondiale
Ulterior însă, Martínez a redevenit omul decisiv. În sferturile de finală ale Mondialului din 2022, el a fost eroul loviturilor de departajare împotriva Olandei, apărând execuțiile lui Virgil van Dijk și Steven Berghuis. În finala cu Franța, a blocat penalty-ul executat de Kingsley Coman, contribuind decisiv la triumful Argentinei. Totuși, imaginea care a rămas definitiv în memoria suporterilor este intervenția incredibilă din minutul 123 la șutul lui Randal Kolo Muani.
„Eram superiori până la acel penalty. Apoi am primit trei goluri și, în mod normal, când se întâmplă asta, pierzi finala. Eu am avut intervenția aceea în minutul 123.”
Acea paradă a devenit una dintre cele mai importante din istoria Campionatului Mondial.
Un patriot care nu și-a uitat niciodată rădăcinile
Deși a părăsit Argentina la doar 17 ani pentru a se alătura lui Arsenal, Martínez spune că dragostea pentru națională nu a dispărut niciodată. „Am fost întotdeauna un fan al echipei naționale.” Portarul își amintește și acum cu tristețe eliminarea Argentinei de la Mondialul din 2006.
„Am plâns când eram copil după ce portarul Germaniei a apărat acele penalty-uri.” Șaisprezece ani mai târziu, el avea să devină eroul loviturilor de departajare pentru propria sa țară.
„Simt că îmi vine să plâng când mă gândesc la ceea ce am realizat.”
Acum, înaintea finalei cu Spania, Emiliano Martínez are din nou șansa de a scrie istorie. Iar dacă partida va ajunge la penalty-uri, există toate motivele să credem că „Dibu” ar putea deveni, încă o dată, omul care schimbă destinul unei finale mondiale.
