Conform The Guardian, Ghana își pune speranțele în diaspora pentru a susține naționala la Cupa Mondială, într-un moment în care echipa pregătită de Carlos Queiroz încearcă să lase în urmă un lung șir de dezamăgiri. „Stelele Negre” debutează împotriva statului Panama, într-un meci care poate dicta tonul unei campanii complicate încă dinaintea primului fluier.
Faptul că Ghana s-a calificat pentru prima dată la Cupa Mondială abia în 2006, deși fusese una dintre marile forțe ale fotbalului african în anii ’60, ’70 și începutul anilor ’80, câștigând de patru ori Cupa Africii pe Națiuni, spune multe despre traseul sinuos al fotbalului ghanez.
„Drumul parcurs de Black Stars în ultimele patru decenii a fost marcat de perioade lungi de dezamăgire”, afirmă Gary Al-Smith, unul dintre cei mai respectați jurnaliști sportivi din Ghana, pentru The Guardian.
Între 2006 și 2017, Ghana a ajuns în opt semifinale consecutive la Cupa Africii pe Națiuni, dar nu a reușit să câștige niciun trofeu. Sfertul de finală de la Mondialul din 2010 a rămas un reper uriaș, însă palmaresul recent al naționalei este mai degrabă o colecție de momente mari nefinalizate cu glorie.
Lipsa stabilității pe banca tehnică a contribuit decisiv la această stare de incertitudine. În ultimii cinci ani, Ghana a avut cinci selecționeri: Charles Akonnor, Milovan Rajevac, Chris Hughton și Otto Addo, aflat în două mandate diferite, înainte ca fostul antrenor al lui Real Madrid, Carlos Queiroz, să preia echipa cu doar o lună înaintea Cupei Mondiale.
Pentru Al-Smith, această rotație permanentă a afectat construcția echipei: o națională are nevoie de ritm, de continuitate și de o filosofie coerentă. În cazul Ghanei, fiecare schimbare de selecționer a adus metode diferite, idei diferite și criterii diferite de selecție, ceea ce a împiedicat formarea unui nucleu solid.
Problemele au continuat și înaintea debutului la turneu. Autoritățile canadiene de imigrare nu i-au permis lui Thomas Partey intrarea în Canada pentru meciul de deschidere cu Panama, disputat la Toronto. Decizia a lovit puternic planurile Ghanei, mai ales în condițiile în care Mohammed Kudus, cel mai influent jucător al echipei, este absent de la turneu din cauza unei accidentări.
Kofi Adams, ministrul sportului din Ghana, a criticat dur hotărârea autorităților canadiene, considerând-o nedreaptă și disproporționată. Ghana a contestat decizia, însă apelul a fost respins marți seară.
„Din momentul în care a început situația lui Partey, știam că, dacă ne vom califica la Cupa Mondială și vom fi repartizați în grupă cu Anglia, vor apărea probleme și titluri de presă”, explică Al-Smith pentru The Guardian. Federația ghaneză a încercat să limiteze impactul cazului, dar nu a anticipat reacția autorităților canadiene.
În paralel, Ghana a fost nevoită să regândească și strategia de susținere a echipei. Inițial, autoritățile luaseră în calcul sprijinirea deplasării fanilor din Ghana către Statele Unite, Mexic și Canada, însă costurile s-au dovedit greu de susținut pentru o țară aflată sub presiune economică.
Președintele John Dramani Mahama a schimbat planul: în loc să finanțeze transportul suporterilor din Ghana, guvernul urma să se bazeze pe comunitățile ghaneze din diaspora, în special din orașe precum Boston, Philadelphia, Washington și Toronto. Prin diferite mecanisme, acești fani ar fi trebuit să primească bilete pentru a susține naționala.
Cu doar câteva zile înaintea meciurilor, însă, susținătorii din diaspora nu primiseră încă biletele promise prin ambasadele din Washington și Ottawa, potrivit informațiilor publicate de The Guardian.
Pentru Ghana, urmează o grupă extrem de grea, cu meciuri împotriva Angliei și Croației. Într-un context marcat de instabilitate, absențe importante și tensiuni administrative, energia suporterilor poate deveni unul dintre puținele avantaje reale ale „Stelelor Negre”.
Ghana intră la Cupa Mondială cu un trecut bogat, dar și cu povara unor promisiuni neîmplinite. Iar acum, între cazul Partey, accidentarea lui Kudus și apelul către diaspora, Black Stars caută nu doar un rezultat bun împotriva statului Panama, ci și o nouă formă de unitate în jurul unei echipe care încă visează să transforme talentul în performanță.
