Lazio a transformat deplasarea pe Allianz Stadium într-o demonstrație de forță și s-a impus cu 3-0 în fața lui Juventus. Provstgaard, Isaksen și Dele-Bashiru au semnat o victorie care îi aduce pe romani la egalitate cu Inter în fruntea Serie A. Pentru torinezi, rămași la opt puncte de lideri, seara s-a încheiat în fluierăturile propriilor suporteri.
La Torino, există înfrângeri care dor prin rezultat și altele care pun sub semnul întrebării întregul proiect al unei echipe. Pentru Juventus, cele 90 de minute împotriva lui Lazio au avut câte ceva din ambele. Nu doar trei goluri primite pe propriul stadion, ci și imaginea unei formații care, pe măsură ce încerca să revină, părea să se îndepărteze tot mai mult de adversar.
De partea cealaltă, Lazio a oferit exact ceea ce se așteaptă de la o candidată la titlu: organizare, luciditate și capacitatea de a pedepsi fiecare dezechilibru. Rino Gattuso a câștigat duelul tactic cu Luciano Spalletti, chiar dacă antrenorul lui Juventus a urmărit partida din tribună, suspendat după conflictul de la Cagliari. Pe bancă s-a aflat secundul său de încredere, Marco Domenichini.
Partida nu a început ca un dezastru pentru gazde. Juventus a avut momente bune, a căutat spațiile din defensiva romanilor și chiar a trimis mingea în poartă prin Kolo Muani, însă reușita a fost anulată pentru ofsaid. Problema torinezilor nu a fost absența inițiativei, ci fragilitatea cu care au gestionat momentele importante.
Lazio a avut răbdare. A acceptat perioadele în care Juventus a încercat să împingă jocul spre poarta lui Mandas și a așteptat ocazia potrivită pentru a lovi. Aceasta a venit dintr-o fază în care apărarea gazdelor a pierdut duelul aerian. Zaccagni a centrat, iar Provstgaard s-a desprins de marcajul lui Bremer și Lucumí pentru a deschide scorul. Înaintea pauzei, torinezii au fost aproape să primească și al doilea gol, dar bara transversală i-a salvat după un șut al lui Nuno Tavares deviat de Bremer.
Spalletti a riscat totul. Lazio a profitat
La reluare, Juventus a încercat să schimbe cursul partidei printr-o mutare ofensivă. Woltemade a fost trimis pe teren alături de Kolo Muani, iar sistemul cu doi atacanți centrali trebuia să aducă mai multă prezență în careul advers. Germanul a fost aproape de egalare imediat după intrare, dar execuția sa a trecut pe lângă poartă.
A fost însă o schimbare cu două fețe. Juventus a câștigat oameni în atac, dar a lăsat în urmă spații tot mai generoase. Iar împotriva unei echipe atât de disciplinate precum Lazio, riscul a devenit repede o vulnerabilitate. În minutul 66, Nuno Tavares a schimbat direcția atacului, Isaksen a primit în partea dreaptă, a pătruns spre centru și a finalizat cu stângul, la colțul lung.
0-2. Un gol care a arătat diferența dintre o echipă ce căuta disperat soluții și una care știa exact ce are de făcut.
Juventus a continuat să forțeze. Zhegrova, Boga și Conceição au fost adăugați unei formule deja foarte ofensive, dar numărul atacanților nu a reușit să compenseze lipsa de echilibru. Lazio nu s-a retras într-o apărare disperată. A continuat să exploateze spațiile, iar Dele-Bashiru a închis socotelile printr-o acțiune verticală care a dus scorul la 3-0. Atunci, Allianz Stadium a început să fluiere. Nu doar rezultatul, ci și imaginea unei echipe care părea să-și fi pierdut direcția.
Două echipe, două realități
Pentru Lazio, victoria are o valoare care depășește cele trei puncte. Echipa lui Gattuso a demonstrat că poate câștiga categoric pe terenul unei rivale importante, fără să depindă de un singur jucător sau de un moment de inspirație.
Organizarea defensivă, eficiența în fața porții și gestionarea tranzițiilor au transformat o deplasare dificilă într-o seară aproape perfectă. Romanii ajung astfel la egalitate cu Inter în fruntea clasamentului și își consolidează statutul de pretendenți la titlu.
La Juventus, întrebările devin tot mai apăsătoare. Spalletti a încercat să schimbe jocul prin modificări ofensive, dar echipa sa a devenit mai expusă, fără să fie cu adevărat mai periculoasă.
Nu înseamnă că antrenorul este singurul responsabil. Problemele de organizare, lipsa de continuitate și dificultatea de a reacționa atunci când adversarul preia controlul nu pot fi explicate printr-o singură decizie tactică. Dar la un club cu pretențiile lui Juventus, o înfrângere cu 0-3 pe teren propriu nu poate trece drept un simplu accident.
Lazio pleacă de la Torino cu trei goluri, trei puncte și încrederea unei echipe care știe încotro merge. Juventus rămâne cu fluierăturile tribunelor și cu o întrebare tot mai greu de evitat: cât timp mai poate continua această criză fără consecințe?
