Perdantele ferestrei de transferuri din Premier League: Everton, Liverpool, Aston Villa și Manchester United

David Moyes trebuie să fie furios după felul lamentabil în care Everton a gestionat această vară, iar prestația „caramelelor” îi mai scapă pe Liverpool și Aston Villa de o parte din criticile care altfel s-ar fi îndreptat spre ele. Câștigătoarele ferestrei de transferuri din Premier League au fost deja alese cu grijă. Acum vine rândul celor care au ieșit șifonate din mercato.

Everton

„Pentru mine, clubul ăsta părea o familie mare, dar una care arăta ruptă, se simțea ruptă – iar acum nu mai pare așa”, spunea David Moyes după ultimul meci al lui Everton pe Goodison Park, în mai 2025.

Pacea a durat, în cel mai bun caz, vreo 15 luni. În apărarea lui Moyes, declarația „cred că trebuie întotdeauna să ții cont de suporteri, fiindcă suporterii nu greșesc mereu” este una remarcabilă venită din partea unui manager care, practic, se poziționează de partea unei baze de fani indignate și gata să protesteze în legătură cu viitorul lui Harrison Armstrong. Cu atât mai mult cu cât Moyes a lăsat adesea impresia că nu acordă prea mare importanță opiniei colective a celor care plătesc bani serioși pentru a-și urmări echipa săptămână de săptămână.

Dacă însă Moyes chiar crede în celălalt mesaj transmis înainte de ultima zi de mercato („managerul vostru este un evertonian”)atunci omul de pe bancă trebuie să fie la fel de iritat precum cei din tribune de ceea ce s-a întâmplat în această vară.

Aceasta trebuia să fie marea finalizare a „planului pe două veri” al lui Angus Kinnear. Rămâne de văzut dacă el este „fericit nemulțumit” să ajungă cu un singur fundaș stânga, cu orice fracțiune de fundaș dreapta pot reprezenta Jake O’Brien și Ainsley Maitland-Niles și cu mai multe stadioane decât atacanți.

Chiar și Kinnear și comitetul său de transferuri trebuie să admită că declarații precum „viziunea noastră este foarte clară, iar cei mai buni jucători ai noștri, precum Ndiaye, trebuie păstrați” și „sper din tot sufletul să fie alături de noi mulți ani” sună prost atunci când, două săptămâni mai târziu, jucătorul este vândut fără să fie adus un înlocuitor.

Doar Sunderland, Crystal Palace și ultimele trei clasate au înscris mai puține goluri decât Everton sezonul trecut în Premier League. Ndiaye și Beto au marcat împreună 15 dintre cele 47 de goluri ale echipei și ambii au fost vânduți în ultima zi de mercato, în timp ce singura sosire importantă a fost revenirea sub formă de împrumut a lui Jack Grealish.

Everton nu a fost singurul club afectat de volatilitatea celor de la Monaco, dar s-a expus inutil unui astfel de risc prin faptul că a început negocierile atât de târziu. Drept urmare, Beto, la fel ca Ndiaye, a plecat fără ca cineva să-i ia locul.

Oricât de iubit ar fi Grealish, există goluri uriașe în acest lot pe care el nu are cum să le acopere și nici nu fusese adus cu acest scop. Chiar și anunțul revenirii sale triumfale a fost umbrit de suporterii nemulțumiți, care cer răspunsuri despre care știu deja că fie nu vor veni, fie nu îi vor mulțumi.

Liverpool

Când Andoni Iraola spunea, la jumătatea lunii iulie, că „am transferat deja doi jucători, dar avem nevoie de mai mulți”, probabil că nu-și imagina că acel număr avea să fie doar dublat până la începutul lui septembrie.

De atunci, Ronald Araujo a venit sub formă de împrumut, iar Bradley Barcola a fost în cele din urmă adus pentru o sumă foarte mare, o cireașă spectaculoasă pe un tort pe care mulți îl consideră în mare parte greu de înghițit.

Lipsa de profunzime a lotului lui Liverpool fusese semnalată încă înainte de începutul sezonului și foarte puține lucruri s-au făcut pentru a corecta problema.

Echipa este descoperită la fundaș central, fundaș dreapta, mijloc central, extremă dreapta și în atac, iar cheltuielile extravagante din vara trecută par că încep acum să se simtă.

Iraola a demonstrat la Bournemouth că știe să lucreze în condiții dificile, dar probabil se aștepta să primească mai multe opțiuni înaintea primului său sezon complet în cupele europene, mai ales în condițiile unor așteptări foarte ridicate. Dacă ajungi în fruntea clasamentului privind cheltuielile nete, te aștepți să devii mai bun.

Arsenal

Au dezamăgit în raport cu ceea ce își dorea Mikel Arteta.

Aston Villa

O reconstrucție atât de dureroasă încât l-ar fi făcut să tresară până și pe Mauricio Pochettino. Cu siguranță nu acesta putea fi planul inițial, iar o schimbare atât de mare de lot într-o singură vară.

Cei șase titulari din finala Europa League pe care Aston Villa i-a vândut în această perioadă acumulaseră împreună peste 1.200 de apariții pentru club. Primul, al doilea, al patrulea, al cincilea, al șaptelea și al nouălea cei mai utilizați jucători din mandatul lui Unai Emery au plecat, lăsând un gol imens de experiență acolo unde înainte exista un nucleu deja format.

Pe scurt, e bine că John McGinn este construit atât de solid, pentru că o mare parte din responsabilitatea de a ghida noua generație pe teren va cădea pe umerii lui.

Morgan Rogers este singurul dintre cei plecați care are sub 28 de ani, iar niciunul dintre jucătorii cumpărați de Villa pe bani nu are peste 25.

Există, fără îndoială, un argument în favoarea realizării întregii tranziții dintr-un singur foc (și aceasta era necesară, ținând cont de vârsta lotului) mai ales având în vedere atracția participării în Champions League, cu condiția ca toate părțile să dea dovadă de răbdare și înțelegere.

Probabil că această strategie nu ar inspira la fel de multă speranță și optimism dacă Unai Emery nu ar fi la conducere. El rămâne cea mai importantă piesă a mecanismului Aston Villa și dispune de suficient credit pentru a primi încrederea necesară în acest nou ciclu. Totuși, un succes care să confirme procesul (o victorie, un punct, un gol sau măcar un șut) nu ar strica deloc.

Pe termen lung, nu este greu de imaginat că deciziile luate sau impuse în această vară vor aduce beneficii. Pe termen scurt, însă, este și mai ușor de imaginat o perioadă destul de complicată.

„Conspirația anti-Aston Villa”

Regulile nu sunt „împotriva ta” dacă tu însuți introduci clauze de reziliere în contracte, continui să inviți oficialii lui Chelsea la masa negocierilor și insiști să-l transformi pe Donyell Malen într-un candidat la Balonul de Aur prin simpla forță a umilinței.

Pe scurt, orice plângere legată de faptul că „regulile” ar fi fost create special pentru a împiedica Villa să pătrundă între granzi a devenit mai greu de susținut în momentul în care clubul l-a adus pe Alejandro Garnacho.

Manchester United

Mutările vin după vara trecută, când atacul fusese practic reconstruit de la zero. Probabil că în 2027 va veni rândul apărării, eventual împreună cu tradiționalul transfer al unui portar. Poate exista o logică în a reconstrui lotul poziție cu poziție, o dată la 12 luni, mai ales când munca necesară este atât de migăloasă, extinsă și costisitoare. Dar această strategie scoate din nou în evidență incapacitatea lui Manchester United de a gestiona mai multe fronturi de mercato simultan.

Clubul nu a vândut niciun jucător important al primei echipe, cu excepția lui Rasmus Hojlund, a cărui plecare pe pierdere era oricum legată de un acord de împrumut cu obligație de cumpărare la Napoli. Să intri într-un sezon de Champions League în 2026 cu Luke Shaw drept singurul fundaș stânga de nivel senior este, la rândul său, o alegere. Și nu una bună.

Crystal Palace

Putea fi mult mai rău. Plecările lui Maxence Lacroix și Daniel Munoz dor, mai ales transferul celui din urmă la Nottingham Forest, dar Palace a reușit în mare măsură să evite un exod după plecarea lui Glasner.

Nu pentru că Jean-Philippe Mateta sau Ismaila Sarr nu ar fi încercat să plece. Felul în care cei doi vor fi reintegrați va conta enorm pentru modul în care va arăta sezonul. Au existat și câteva transferuri bune la capitolul sosiri. Anan Khalaili pare deja un jucător foarte util. Dar, sincer, Steve Parish chiar nu poate rezolva lucrurile puțin mai repede?

Sunderland

A fost amuzant momentul în care Sunderland a întors din nou situația în transferul lui Malick Fofana, după mai multe tentative de deturnare ale afacerii. Sărbătoarea sa de gol ar trebui să fie, probabil, una de avion, iar primul său interviu ca jucător al lui Sunderland ar putea include un moment de confuzie în stil Robinho, în care să întrebe la ce club a ajuns până la urmă. Finalul spectaculos și pozitiv al ferestrei a venit însă după o campanie de recrutare sub nivelul așteptărilor pentru o echipă care se pregătește de fotbal european.

Sunderland merită credit pentru faptul că a stabilit tonul devreme, păstrându-l pe Granit Xhaka și menținând aproape intact lotul care a depășit toate așteptările sezonul trecut. Totuși, rămâne senzația că echipa poate ajunge în dificultate și că nu s-a făcut suficient pentru a reduce acest risc.

Mykhailo Mudryk

A ratat aproape doi ani întregi de fotbal profesionist din motive care, în acest moment, trebuie automat clasate drept a doua cea mai proastă decizie de carieră luată de un jucător care a ajuns la Tottenham.